Am şi eu o nedumerire.
Să presupunem că eu, un necunoscut, vin acasă la tine. Bat la uşă, tu îmi deschizi, după care eu încep să te înjur. La modul grosolan. Tu îmi închizi uşa în nas, după care eu ies în faţa casei şi încep să strig că nu accepţi adevărul.
Ţi se pare normal să se întâmple asta?

Zilnic se întâmplă acest lucru. Câte un copil cu net acasă, plătit de mă-sa din banii de hârtie igienică, vine şi mă înjură cu sete. Sau mă ironizează superior, cum era un dumbass într-un articol anterior. Desigur, când li se şterg comentariile deplasate, urmează inevitabilul comentariu moralizator, în care mi se spune că nu îmi place adevărul şi că speră din suflet să îmi scadă traficul, să îmi moară la intrare şi în general, să mor.

Din păcate pentru voi, nu o să mor în curând, din punct de vedere bloggeristic. Am un blog de succes, cu comentatori de succes, iar ăsta e traficul ultimei luni.
Şi a fost o lună slabă…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.