Niște amici au o fetiță de vreo 3 ani, puțin cam peltică. Fetița e foarte deșteaptă și vorbăreața, îți pune creierii pe pioneze dacă stai lângă ea o oră. Amicii ăștia au decis să o învețe pe fetiță toate adjectivele și epitetele posibile, ca să îi dezvolte limbajul cât mai mult, așa că respectivul copil știe și folosește cuvinte la care un on normal nu s-ar gândi niciodată să le bage într-o conversație.

Și ies ai noștri cu copilul în parc într-o zi. În parc, lucrătorii de la ADP tundeau iarba, curățau copacii de crengi uscate, suflau chestiile de pe trotuare, în fine, muncă asiduă. Bănuiesc că știți că cei de la ADP au o culoare cafenie deosebită la piele și sunt numiți țigani, de români și roma people de restul.

La un moment dat, de grupul lor se apropie un tip care curăța copacii, cu o creangă lungă în mână. La care fata exclamă:

– Tati, țe dzigantic băț.

La care, nenea țiganul se întoarce spre ei și zice:

– Da fetiță, nenea e țigan, dar să știi că nu e frumos să le spui oamenilor străini.

După care a plecat. Omul înțelesese că fetița a spus Tati, ce țigan, bă.
No, să vezi ce fugeau ai mei după omul cu vestă verde, să încerce să îi explice că de fapt copilul nu asta a spus. Tipul tot repeta Nu trebuie, eu știu că sunt țigan, nu m-am supărat, după care a plecat la treaba.

Acum oamenii, care sunt, ca orice rromân care se respectă, lejer rasiști, se întreabă dacă să o învețe pe copilă despre rasism și țigani sau să o lase să descopere singură de ce rromânii nu suportă țiganii.