Zilele astea sunt exponențiale pentru caracterul oficial al românilor. Acela de rasiști, pe care îl neagă oriunde se duc, povestind ce oameni buni suntem noi de fapt și cum ne iubim noi aproapele. Dacă cineva ne-ar supraveghea în mod real în direcția asta, nu cred că am mai pupa Schengen, vize de state sau altele în secolul ăsta.

A fost nevoie să moară un țigan important, Cioabă, pentru ca hârdăul cu zoaie de românism să se reverse pe play-urile dâmbovițene. Da, ne iubim aproapele, dar dacă e țigan, preferăm să îl iubim mort.

Și nu a trebuit decât un articol inventat de către gunoaiele de presă de la evz, care au decis că familia lui Cioabă cere 350 000, cheltuieli de spitalizare în Turcia, pentru revărsarea asta de dragoste. Dacă te uiți pe facebook pe subiect, rămâi blocat de mârlăniile emanate de capetele fierbinți de acolo.

Nimeni nu a mai luat în calcul declarația reală a familiei, care au spus că vor să fie ajutați să recupereze cei 15 000 deja plătiți, pentru că Cioabă avea asigurare. Nu, asta nu mai era important. Important e că exista deja un fundament pentru a înjura țiganii, încă o dată.

E păcat.
A murit un om care, indiferent cum a fost el, a fost apreciat mai mult decât voi toți la un loc, așa țigan cum era el, așa autointitulat cum era el, fie că vă place sau nu.

Nici măcar la mormântul lui Tokes nu merită să vă manifestați așa.