plecand

Citeam anunțul acesta și m-a frapat o chestie.
Pentru posturile de operator call-center te califici dacă ai foarte bune abilităţi de comunicare şi prezentare;

Oare de ce încă în anunțurile de angajare se specifică necesitatea existenței abilităților de comunicare, fiind vorba clar de un job unde trebuie să îți meargă cioculețul rapid și cursiv?

Din păcate, există o singură explicație. Tinerii de după 89 nu mai au vocabular. Serios, voi ați observat vreodată o discuție în scris dintre oamenii zilelor de azi? Un repertoriu de 100 de cuvinte maxim și alea vai mama lor, pierdute în interjecții. Pe lângă asta, o completă lipsă de experiență în relaționări interumane și ai un tablou complet al unora care vin la interviuri știind că sunt cei mai buni, doar așa le-a zis mami și tati. De ce? Mister.

De ce nu mai au vocabular?
Serios, câți copii, câți tineri mai știți că citesc? Demult era o glumă, că nu citim cărțile obligatorii de la școală, vedem filmul și facem rezumat. Acum gluma asta nu mai e glumă demult. Oamenii nu mai citesc, prin urmare sunt obligați să se rezume la limbajul auzit acasă și în cartier. Ce faci, coix? Iacă bine, mă dau pe snapchat.

De ce nu mai știu să relaționeze?
Pentru că nu relaționează, simplu. Interacțiunile dintre ei sunt majoritar online. Pe internet ai timp să te gândești ce să spui și, cel mai important, îți poți construi o personalitate paralelă fără nicio problemă.

Iar față în față…ne-am pierdut. Unde te vezi peste 5 ani? Într-un post de conducere/în locul dumneavoastră/undeva unde e bine. Răspunsuri idiotice la o întrebare ce trebuie să arate originalitatea, primite de mine la interviuri. Care e defectul tău? Sunt o persoană sinceră. Ăsta nu e un defect. Mă doare în cur de ce crezi tu.

Ok, ăsta e banc, dar deloc departe de realitate…