A trebuit să ies la Brico, după un șarpe, pentru că mi s-a înfundat mașina de spălat vase. O zi de vară frumoasă, plin de oameni pe străzi care, desigur, știu, aveau treabă ca și mine. Știți ce m-a frapat?

La Brico oamenii se înghesuiau unul în altul și își luau din mâini butași de plante. Serios, era ca un mol acolo (mol de rugby, da?), mi-a fost frică să respir la 10 metri distață de ei.

Iar ei nu aveau nicio treabă, nicio treabă. Vă spun, avem nevoie de un noroc chior, gen să vină căldura iar virusul să fie sensibil la căldură și să se suprapună cu maximul de infecții la ghinioniști, ceva de genul.

Altfel, serios, nu avem nicio șansă, oamenilor chiar nu le pasă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.