Mă uit, în fiecare zi, când merg să o iau pe fiica de la școală, la copiii care ies și intră la ore. Și mă cutremur, la propriu, din cauza pământului care se cutremură când ies fetițele din școală.

Fără nicio exagerare, dacă până anii trecuți, proporția de copii grași, cu adevărat grași, era foarte mică față de copiii normali, acum poți spune lejer că sunt minimum jumi-juma. Și majoritar fetițe, foarte multe fetițe cărora nu au de unde să le cumpere pantaloni, pentru că se rup pe ele, la ce mari sunt, fetițe de clasa a 4a, a 5 a, care de abia își țin cururile departe de pământ, cu eforturi supraomenești. Fete de clasa a 8 a care cred ca bat 90 de kilograme usor.

Și toți ronțăie încontinuu chipsuri, pufuleți, biscuiți, orice e plin de calorii și grăsimi, alea sunt.
Rezultatul lui Mănânci tot din farfurie, hai, mai ia și asta și gata. Pentru că, se știe, un copil gras e un copil sănătos.

Ca părinte cu 2 copii, cu experiență adică, NU POT ÎNȚELEGE cum îți lași copiii să ajungă aici. În ce fel nu vezi că stă să explodeze de grăsime? Care e momentul în care ai pierdut contactul cu el și el cu tine și a ajuns așa? Pentru că grăsimea aia atârnândă este grăsime de junk food băgat încontinuu, nu e A mai mâncat și el o pâine în plus. Ce te reține să îi tai din mâncare, să îl supraveghezi, să îl duci la alergat sau la un sport?

Nu știu, nu înțeleg și nu cred că voi înțelege vreodată. Pot înțelege că nu ai grijă de tine, sunt exemplul concret, dar cum să nu ai grijă de tot ce ai tu mai important pe lume, copiii tăi?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.