Mă uitam zilele trecute la o emisiune pompieristică pe un canal tv oarecare, unde erau prezentati niste oameni care aveau zăpada mai mare decât casa și a trebuit să vină jandarmii să îi scoată din casă cu o frânghie, printr-un canal săpat în zăpadă. Să nu uit să menționez, era vorba de niște bătrâni uitați în zăpadă de toată lumea.

Și erau ei, domnii scoși din casă. Ea, la vreo 40 de ani, cu ochii aburiti de alcool, bălmăjea despre cum nu îi ajută nimeni pe lumea asta și că domnul președinte Băsescu ar trebui să facă mai multe pentru țară. El, sub 50, cu o cușmă în cap, față de alcoolic, tot arăta spre gaură și răcnea uitați-vă, uitați-vă cum a trebuit să stăm.

Mi-a venit să sparg televizorul și să urlu Alcoolicule, în mm, dar când ningea, înainte de a se pune 5 metri de zăpadă, unde pizda mamii mă-tii erai? De ce nu ai ieșit să dai zăpada din fața ușii și până la poartă? Era friguț și era mai bine în casă, la căldurică?

N-am făcut-o. Am schimbat canalul și m-am relaxat, gândindu-mă că locul ăsta e blestemat și, până nu dispărem noi și copiii noștri, generațiile ce au funcționat cu comunism în sânge, nimic, dar nimic nu se va schimba vreodată.
Nimic.