Încă un român o să emigreze. Big deal, unul din cei mulţi. Da, din păcate aşa am ajuns, ca toţi sau măcar aproape toţi, să fim sătui de jaful ce s-a abătut asupra României şi să ne dorim să plecăm şi să încercăm să ne facem o viaţă mai liniştită, dacă nu mai bună, pentru noi şi copiii noştri.

Am purtat o discuţie pe mail cu el, pentru că dacă omul e decis să plece, sunt direct interesat să am un amic sau un prieten acolo pentru momentul când voi ridica şi eu ancora şi, după discuţia asta, mi s-a cristalizat mie cam unde aş vrea eu să plec.

Toată lumea spune că vai, ce bine e în Spania, avem români cu meleoanele, Gică Craioveanu a candidat la nuş ce primărie, sate întregi sau orăşele unde se vorbeşte numai româna, ce să mai, raiul românilor.

EXACT DE ASTA nu aş vrea să ajung în Spania. Păi eu de români vreau să scap, frate! M-am săturat de şmecheri de 2 bani, de proverbele cu românul e descurcăreţ şi cu 2 sârme face avion, m-am săturat de urlete, manele, jeg, grătare în praful drumului, loganuri tunate şi altele.
Plus de asta, sunt absolut convins că cei ce sunt binecuvântaţi cu prezenţa românilor în zona lor, sunt binecuvântaţi şi cu furtul din supermarket (clasicul `frate, eu mă descurc oriunde, ăştia-s fraieri de put`), cu spargeri de case, cu bătăi, cu taxe de protecţie între grupurile de românaşi descurcăreţi, cu liniuţe între BMW-uri ursuleţ sau 320 şi tot restul actelor de binefacere ce ţin de popularea cu conaţionali.

Aşa că mulţumesc frumos, dar Spania nu. Mai bine mă chinui să învăţ singur ţiţiriţi miţiriţi grecesc.
Kalimera, bă!