Am fost ieri si mi-am luat shaorma de la gara, de la La haleala, explicandu-i fiica-mii ca va fi o experienta senzoriala de neuitat, una din cele mai bune shaorme din bucuresti.

Practic, am invatat-o pe fiica faptul ca barbatii dezamagesc cand fac promisiuni, pentru ca shaorma a fost dezamagitoare. Sarata bocna, taiata cu toporisca, in bucati mari, carnea era doar un fleoscut micuț aruncat in lipie, nu mai mult de o mânuță. Probabil daca nu ceream fara cartofi, ar fi parut mare.

Trist, ba baieti, mai ramane sa se strice La Turcu de la Obor si nu mai ai de unde manca o shaorma cinsitita de vita sau berbecut.

Și nu înțeleg logica asta. Faci o shaorma, o transformi într-un brand decent, pe baza calității, după care începi să vinzi sare cu carne, pentru că oamenii vor veni oricum și vor cumpăra de la tine?

În ce univers?