Un pian are 88 clape. Clapele acționează niște ciocănele pentru a lovi corzi care vibrează cu frecvențe între 27Hz (prima clapă) și 4.186 Hz (ultima clapă). La fiecare octavă, frecvențele se dublează. Dacă vă jucați un pic cu sunetele unui pian, o să vedeți că aveți o zonă de confort a sunetului, care vă gâdilă urechile într-un mod plăcut.

Chestia asta e foarte subiectivă, de asta nu am judecat niciodată pe nimeni în funcție de gusturile la muzică. Mai ales pentru că sunt un tărâm fertil pentru simulare: ne place rockul psihedelic și Joy Division in public, pentru că „dă bine”, dar acasă nu ne dăm în lături nici de la niște Paraziții cinstiți sau de la o manea ascultată, desigur, la modul ironic.

Singurul gen muzical pe care nu îl înțeleg este houseul, cu toate curentele afiliate: trance, beat, progresiv, acid și restul nebuniilor. Mi se pare că trebuie să fii sever pastilat ca să vibrezi în vreun fel la îț-îț-îț-tuci-tuci-tuci-îț-îț. Nu judec, că n-am cum, dar nu înțeleg.

Serios acum: cu toată muzica lumii la distanță de un click, ce vă face să ascultați house?

Și dacă tot suntem aici: când vi s-au „așezat” gusturile muzicale și v-ați dat seama ce vă place cu adevărat, nu doar de gura lumii? Ce muzică ascultați când sunteți voi cu voi?

E sâmbătă. Iubiți-vă! Și luați cu niște unde sexy.