Le uram şi înainte, dar de când a apărut twitterul, parcă îl urăsc cu şi mai mult spor.
Pentru că e plin de pizdulici rromânce, care se exprimă delicat într-o engleză of lake, despre ultima eructaţie matinală sau despre pustietatea şi mohorala Londrei la ceas de dimineaţă.

Iar proporţia de pizdulici e majoritară. Rar, dar nu rar, EXTREM de rar, vezi un tip care bălmăjeşte englezisme serioase. În rest, avalanşă de găurici, care îşi strigă sentimentele în stâlcita limbă a lui şecspir.

Şi asta mă aduce la partea a 2 a a postului. Aceleaşi pizdulici, care stâlcesc cu spor engleza, leşină de fericire când corectează pe cineva la exprimarea englezită.

Vai dragă, acolo era un had to nu has to

Bă nene, ai înţeles ce ţi-am spus? Fără nici un dubiu? Şi atunci de ce mă freci la cap cu chestii de genul?
Stau şi mă gândesc, blegoo e vorbitor fluent de engleză şi vorbesc cu el de 3 ani. Nu rare au fost momentele în care ne scălămbăiam în englezisme pe messenger.
Ce ar fi însemnat să mă corecteze la fiecare 2 cuvinte, pentru că, dragă doamne, aşa e corect gramatical? Cred că îi spărgeam monitorul în cap.

Reţineţi, pizdulicilor, tocmai pentru că engleza e limbă de circulaţie mondială, nimeni nu se stresează de exprimarea perfectă. Nici măcar englezii. Pentru că ştiu că 50% din pământ o vorbeşte, iar influenţa idiomurilor fiecărei comunităţi este inevitabilă.

Iar pe partea cealaltă, când o să aveţi idee cu adevărat de limba engleză, atunci să corectaţi.
Până atunci, vorba unui prieten de-al meu din Pantilimon.
MUCLES!