Eu la urâte nu mă uit

Azi am văzut un meteorit pâlpâind și zic în gând „ha-ha-ha, uite o stea bâlbâită”.

– Ce ma-ma, ce ma-mai, ce ma-mai faci?
– Ce să fac, măi Adriane, uite am fost la frizerie la Mamulu, am tras o tunsoare…
– Și eu tre tre’să mă tu-tu-tu tund. Că mi s-a sculat p-p-p, p-p-p, părul..

Adrian era bâlbâit. Nu mult, dar când îl apuca, abia scotea cuvintele. Te enerva cam ca Iohannis. Îți venea să zici tu ce are el de zis, să nu se mai chinuie, săracul.
Dealtfel bărbat bine, aproape doi metri, prezentabil, elegant tot timpul, nu bea, nu fuma, doar că se bâlbâia. S-a chinuit și-n școală că profesoarele nu prea aveau răbdare cu el, iar când a terminat liceul, ce servici, tată? Că nimeni nu-l angaja.
– Băi Adi, tu ești bun să vinzi biblii.
– Bi, bi, ce?
– Biblii. Te duci din ușă-n ușă, bați și zici: do-do-do, do-doriți să cu-cu? să cu-cu-cumpărați o bi-bi, o bi-biblie sau v-o ci-ci, sau v-o ci-citesc eu?

În schimb, la femei, avea stil. La el gagica trebuia să fie finuță, aranjată, cu unghiuțe nu prea măricele, să aibă cerceiuți discreți, buze subțirele, totul la ea trebuia să fie aproape natur – dacă se poate – fără tune-up, tocuri, exagerări. Și pe deasupra trebuia să fie și educată. Nu orice proastă, mă-nțelegi?
– Păi, băi Adriane, ce vrei tu nu găsești în discotecă-n Costinești…
– La-la-la, lasă băi Iliuță, că-că-că, că oi găsi și eu una.

Mai dădea așa peste câte-o ochelaristă care vorbea doar ea și povestea însuflețită de Madame Bovary și Ana Karenina și după vreo două luni, când s-o pupe, ea se trăgea ‘napoi:
– Hai să nu ne grăbim, nu ne cunoaștem prea bine.
– În pu, în pu, în pul, păi dacă vorbești doar tu.

În fine, nu avea noroc săracu’, dar nici nu lăsa standardul jos.
– Băi Adi, se uită una la tine de juma’ de oră…
– E, f-f-frumoasă? Eu la u-u-u, eu la urâte nu mă uit. Ni-ni-ni, nici nu zâmbesc la ele. Că nu ma-ma, că nu ma-maie, că nu mai scap de ele, pe urmă.

Noi cu glume pe lângă el.
– Adi, știi mă bancul cu doctorul și bâlbâitul cu scula lungă? Nu te duci și tu la doctor? Că poate te faci bine…
– Ha-ha-ha! Nu că eu o am mică. T-t-t, trag de ea să crească.
– Acuma te-ai gândit și tu? Noi am început de la 7 ani…

Și mă duc cu el pe la Brașov, era majoratul unei verișoare.
– Adriane, hai mergi să dăm o raită-n brașovence? Majorat, chestii…
N-apuc să zic de două ori că eram deja pe drum, într-un Renault 16, ultimul răcnet.
Pe la Câmpina i-a tăiat unul calea și-a scos capul pe geam la el, băi și ce i-a făcut…
-Băi, po-po, băi po-po, băi po-pornește semnalizarea…
S-a dus ăla, că oricum nu poți să iei în serios un bâlbâit care te înjură oricât ar fi de fioros.

Ajungem la Brașov, când l-a văzut verișoară-mea – îi era drag de el – zice:
– Adiță, ți-am făcut rost de o intelectuală, profesoară de-a mea, vine și ea la chef.
Băi și apare doamna profesoară – aoleu! Una bucată țapănă de brașoveancă, toate dotările la ea, full upgrade, aer condiționat, nasul pe sus, bună rău.
– Adriane, la asta-ți trebuie material, nene, tu nu vezi cât-a-calul e? Dai în bâlbâială.
– Dai-dai-dai, da-dansați, domnișoară?
– Eram în drum spre toaletă. Să ne spălăm în prealabil – zice ea.
– În pî-pî-pî, în prealabil n-am încercat, eu mă spăl în chiuvetă.

E și unde nu pune și ea ochii pe el și mai un dans, mai o giugiuleală…
– Adi, ai grijă, că te călărește asta ca pe-o mobră furată.
– M-am pi-pi-pi, m-am pî-pregătit, am șprei…
N-am înțeles care-i faza cu spray-ul, doar că la un moment dat dispar amândoi spre un apartament alăturat folosit ca tonă (termen greu de explicat).
Băi și nu durează mult că vine profesoara înapoi, ciufulită toată și panicată, respirând așa alert, m-am și speriat. L-o fi călărit pe-ăsta și-a făcut Adiță al nostru atac de cord, ce naiba…
Pușcă la vară-mea. Am observat mișcarea și mă duc într-acolo să văd ce pana mea se întâmplă.
Ajung lângă ele când calul povestea printre nădușeli…
– … avea un șprei în pantaloni și l-am mușcat…

Ce să vă zic, petrecere “faină”, legenda spune că a ținut vreo 3 zile, noi ne-am întors că aveam servicii la Constanța.
V-am zis, Adi n-avea noroc.
Azi se împlinesc 20 de ani de când s-a uitat o urâtă la el și cred că s-a uitat și el spre ea că n-a mai scăpat. I-a zis doctorul că are cancer și-n 6 luni ăla a fost. A căzut un meteorit pâlpâind.

25 comentarii

  1. #1

    Incheierea a fost asa, ca un batz in cur. Credeam ca s-a luat cu profesoara si ca fu cu hepi end.
    Ufff :(

    0

  2. Scrisa atat de frumos, ca mi-e si mie dor de Adi cel fara de noroc. :|

    0

  3. #6

    Renault 16 in Romanika???
    Bai, nea Ilie, matale ori esti mai tanar decat mine, ori ai fost securist pe vremea lu’ nea Nicu. Din doua, una.

    0

  4. #8

    Dupa primul paragraf: ia si pun niste popcorn la microunde
    2-3 minute. Taca paca trec repede.
    Rad de p-p-po-porneste semnalizarea de m-am inecat intr-un sambure de popcorn…

    Pana citesc ultimul paragraf…
    _Hello darkness, my old friend…_

    0

  5. #9

    Da, un pic nedrept cum s-a terminat, dar asa e viata uneori. Pana acolo in schimb m-am amuzat.

    0

  6. #10

    Faina povestea, finalul din alt film, asa ne mai aduci cu picioarele pe pamant.
    Pna acum suntem trei care stim ce-i aia „tona” , asta daca maestrul recunoaste

    0

  7. #13
    Arhi

    mortii ei de incheiere, ca mi-ai futut dimineața, ii dadusem publish fara sa il citesc ..

    • Așa te-am prins că nu citești. Să vezi dacă nu ți-o coc eu, o să bag așa pe la mijloc că blogul a fost preluat de organizația PSD, într-un fel trebuie să ne orientăm și noi că cu liberalii ne-am lămurit, plus s-a dus pe minus, e normal să ne aliem partidului cel mai puternic și chiar dacă nu suntem întru totul de-acord cu unii din conducere, vom susține de acum social-democrația, așa cum zicea și Titel Petrescu, o ideologie practic bună, dar pe care, cu eforturi comune, și eu și cititorii, o putem aplica corect.

  8. #15

    Superb, dar încheierea…

    0

  9. #16

    Ne a purtat nea Ilie peste tot. Am ras bine și apoi a trântit capacul…
    E bine totuși pentru un început de weekend : hai sa mai facem niște amintiri!

    0

  10. #17

    Am citit-o cu doamna Mandea la cafea. Acuma e mai sărată.

    0

  11. #18

    Am ras, am plans! Atat…

    0

  12. #19

    Au dreptate baietii, scrii foarte bine nea Ilie!
    P.S. Trebuie neaparat sa ne explici si noua ce inseamna „tona” ca nici Arhi nu stie sa ne spuna.

    0

    • #20
      Arhi

      banuiesc ca e gagica oficiala, care te tine pe loc:)

    • Vă zic dar nu mai spuneți la nimeni, tona e un loc, un apartament, o casă, unde să tragi pe dreapta cu gagica.
      Eram director la un depozit de mobilă când unul din angajați și-a găsit iubirea vieții dar n-avea tonă și i-au amenajat colegii din cele mai fine piese de mobilier italian un soi de apartament înconjurat de cutii, cu veioze făcute din carton, dar piesa centrală un pat cu puf de pui, vă zic, o chestie mai romantică eu n-am văzut.
      Nu știu ce-a făcut omul dar eu de-atunci nu mai iau mobilă desigilată :)

  13. #22

    Finalul…fuck

    0

  14. #23

    Mu-mu-mu, multumim :) :(

    0

  15. #24

    Mănânc şi plâng. Mănânc.

    0

  16. #25

    damn, those ninjas cutting onions…

    0

Citește și...

Atâta am de căpșunărit azi, și tocmai azi mi-am lăsat cuvintele acasă. Și o parte din cap, exact aia de care am nevoie, că-mi vine NADCAP-ul în audit într-o lună și trebuie să revizuiesc documentația din paleolitic. Am gândurile împrăștiate prin tot internetul. Dacă nici Paul de Seneville nu ajută, nu știu cum să […]

Bine, știu, specialiștii internetului se vor ofusca și nu vor înțelege ce văd eu bun la ea. Aia e, îmi place mie, condamnați-mă la bice pe spinare. Cred că e o reclamă bună, care atinge exact obiectivele propuse și nu stă în reach și exceluri. GGul merge către băieții și fetele de la […]