Sunt oripilat de fiecare data cand ii vad pe strada. Tineri, adolescenti, copii, toti cu chipul stalcit de frizuri ciudata, linse, inegale, colorate cu spray verde, gagicutele cu ruj negru si cercelusi in toate partile posibile, tipii cu tepi la maini si priviri pierdute in zare.

Departe de mine gandul de a fi inchistat. Insusi faptul ca am un videoblog in care prestez la bustul gol in marea majoritate a timpului, cat si subiectele pe care le abordez, demonstreaza acest lucru.
Si nu ma pot abtine sa nu ma intreb: Aceasta auto-uratire, slutire, numiti-o cum vreti voi, e intentionata? Sau ei cred ca arata bine de fapt, si sunt si mandri.

Si am cautat pe net despre ei. Eu credeam ca emo-kid e o chestie de facut misto de ciutanii astia. Chiar il foloseam cu voluptate cand voiam sa fac misto de cate vreo domnisoara cu verde-n cap si aroma de branza in jur.
Si am gasit altceva:

Termenul de ?emo? vine de la „emotional” care ne poate duce, eventual, cu gandul la acele persoane ceva mai sensibile, afective, si usor de impresionat.
?Emo? este, de fapt, starea pe care persoana ce se considera astfel o are datorita unor deceptii peste care nu a putut trece (in cazul unora) sau datorita simplului fapt ca ?filmul a fost prea frumos pentru a se termina astfel? sau a unor versuri ?ce deprima? (in cazul altora).
Cert este ca aceasta stare nu apare doar de dragul de a fi ?emo? ci, dupa cum au demonstrat si unii specialisti in domeniul psihologiei, de pe urma unor traume ce au modificat modul de a gandi, de a actiona.

Deci, acesti copii sunt foarte sensibili, si usor de impresionat, de aceea se inteapa prin toate partile posibile ale pielii si au parul tuns cu drujba.

De multe ori aceste persoane au tendita sa se urasca, sa se considere inferioare celorlaltor persoane, sa fie extrem de aspre cu ele insele, toate acestea, culminand, uneori, cu tentative de sinucidere.
Acesta stare se manifesta in perioada adolescentei, sau perioada critica, asa cum o denumesc specialistii, cand tinerii, incercand sa se regaseasca, au sansa sa se simta frustrati.

Iar daca nu aveati idee ce muzica asculta acesti kinderi, uite cateva formatii de mare angajament:

* A Fire Inside ( AFI )
* Fall Out Boy
* Funeral for a Friend
* My Chemical Romance
* Panic! at the disco
* Taking back Sunday

Marturisesc cu mana pe inima ca nu am auzit de niciuna din ele, dar eu nu am auzit nici de MUSE (chiar, oare ce se mai aude cu minunea aia de concert?), deci nu prea pot sa emit pretentii. Dar promit ca o sa caut niste muzica a acestor „formatii” si o sa fac un post lamuritor.