Urăsc să aud că un copil a pățit ceva grav.
Sufăr fizic când văd suferința în ochii nevinovați.
Cineva îmi spunea că eu am undeva, în genom, înscrisă ideea de a fi un părinte perfect și că, într-un mod ciudat, sunt un tată ideal.

Nu știu dacă sunt, nu cred că sunt un tată ideal.
Dar trăiesc doar ca să îmi văd copiii fericiți și râzând.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.