Acum vreo câțiva ani, în Grecia, la Carrefour, am vrut să plătesc cu cardul nevestei. Vânzătoarea de la casă s-a uitat la card și a refuzat plata, cerându-mi să vină posesorul cardului. A trebuit să aduc posesoarea, să o vadă. La început mi s-a părut ciudat, CUM BĂ, MĂ VERIFICĂ PE MINE? PE MINE?? Doar că:

Ieri la MegaImage in fata mea se intampla urmatoarea schema: o fatuca in jur de 30 de ani cu ghiozdan de corporatista in spate si o serie de chestii in cos ii zice vanzatoarei „Va rog sa va opriti inainte de 100 de lei sa facem pe mai multe bonuri ca platesc cu cardul si am uitat pin-ul”, ailalta zice „desigur nicio problema” … si exact aia face.

Am incercat sa vad ce scrie pe card fara sa par curios, intruziv sau sa ma bag in seama aiurea si am vazut ca e doar un card MasterCard.

Rapid, 2 tranzactii una dupa alta, si-a luat catrafusele si a plecat.

Acuma … problema mea e urmatoarea: daca eu imi pierd cardul si nu reclam in timp util, una ca aia se duce si isi ia ce vrea ea fara consecinte daca produsele sunt sub 100 de lei iar ailalta de la vanzare o ajuta sa faca exact asta. Asta e furt!

Ce trebuia sa faca aia de la MegaImage e sa o refuze sau sa o legitimeze impreuna cu tipul de la securitate. Aia sunt prezenti oriunde si de fiecare data cand casierele fac greseli ca sa verifice sa nu carecumva sa piarda MegaImage vre-un produs daca nu il plateste clientul. Mi-ar placea ca paza aia sa fie benefica si pentru clienti pentru ca ei sunt cei de pe urma carora Mega a deschis atatea magazine.

La noi in tara nu am vazut pe nimeni, dar absolut nimeni sa iti verifice daca datele de pe card sunt chiar ale celui care il foloseste. Nici la supermarket, nici la benzinarie, nici in mall-uri … nicaieri. Toti se bucura ca vand si ii doare in fund de eventualele pagube.
M.A.