Prestam eu cu drag şi spor în Flanco, la subsolul din Vitan Mall. Aveam o colegă la casa de marcat, îngrozitor de proastă. Deci, nu ştiu cum să vă explic ca să înţelegeţi, era #pintică de proastă. Măritată cu un arab, singura ei dorinţă în viaţă era să rămână gravidă şi să îi facă un copil arabului. Neapărat băiat, altfel o scalpa ăla.

Pe lângă asta, îi plăceau banii la modul enorm. Ar fi făcut orice pentru bani şi pentru aur. Aşa că îşi lua bijuterii cu orice leu de care făcea rost.
Ei, cum să faci rost de bani dacă eşti casieră, eşti prea proastă să furi iar alte venituri nu ai. Păi simplu, încerci să rotunjeşti restul oamenilor care cumpără de la tine în cele mai grosolane moduri. Dacă cineva cumpăra un televizor de 14,199,000, scopul ei era ca să îl facă pe ăla să se simtă jenat că îi dă rest 300 000. De multe ori chiar îi reuşea, mai zâmbea, mai îşi arăta decolteul, aplecându-se după diverse (avea nişte ţâţe cât casa poporului.

Într-o seară, intră în magazin Cristina Ţopescu, fiica lui Cristian Ţopescu, aia de prezintă ştirile la PrimaTv. Şi atunci tot ştiri prezenta şi tot vedetă se dădea.
Băi people, nu vă imaginaţi cât de ridată era fiinţa aia. Avea faţa ca un elastic de chilot prea întins, după care destins. Falduri mici de piele îi atârnau pe obrăjori, lângă guriţă, ce mai, un vis. Şi asta se întâmpla acum vreo 8 ani, mă înfricoşez cum o arăta în realitate acum.

Cumpără madam Ţopescu ceva mizerie din magazin, se învârte puţin, îl freacă pe micuţul vânzător care era cu ea şi se îndreaptă spre casă. Casiera noastră îmi zice printre dinţi:

– Să vezi ce şpagă scot de la asta… dă-o dreac, că e plină de bani.

Vine Ţopeasca, dă ce cumpărase, ceva, un aparat micuţ, care costa ceva de genul 1 990 000, îi dă la casieră 2 milioane şi aşteaptă. Casiera se face verde. Îi tipăreşte bonul, îi bagă aparatul în sacoşă, mulţumim că aţi trecut pe la noi şi gata, se îndreapăt spre next client, fără să îi mai dea restul.

Clienta se uită pe sub ochelari la ea şi o întreabă:

– Nu vă supăraţi, dar restul meu?
– Îmi pare rău, nu am mărunt, dacă doriţi, veniţi mai târziu

Deci nu vreţi să ştiţi cum a început să urle Ţopeasca. Nenorociţilor, nesimţiţilor, hoţilor, aşa sunteţi toţi în magazine, luaţi pielea de pe oameni, îmi furaţi banii mei munciţi.
Frate, eu, ca spectator, mă speriasem să nu facă aia vreo criză de apoplexie acolo, cât era ea de băbăciune. Am scos repede din buzunar o hârtie de 10 000, i-am dat-o, s-a liniştit, şi-a şters clăbucii de la gură şi a plecat.

Casiera nu mi-a dat niciodată cei 10 000 înapoi…