Gata, asta e ultimul post pe care il scriu fara diacritice. Ma duc la secarica, imi iau driverul si o dam din nou in chestii serioase.

Eu in mod normal ma trezesc la ora 7, odata cu nevasta. Am realizat ca e o totala pierdere de vreme sa ma trezesc mai tarziu. Am timp sa imi citesc feedurile, sa scriu si niste subiecte pe blogurile sau siturile unde colaborez, pot sa ma gandesc la subiecte noi si totul fiind fresh si surazator. Cand ma trezeam la 12, numai chef de treaba nu aveam.

Ei, ieri m-am trezit la ora 11. Pentru mine e un record mondial. Si nu m-am simtit deloc stresat de ideea ca dorm mult. Nu m-am gandit ca am de scris pe situri, nu m-am gandit la subiecte noi, trafic sau alte porcarii. Nu aveam laptop, nu aveam internet, era perfect. Vreau sa va spun ca am savurat senzatia.

Am realizat ca, desi probabil 99% din oameni ar spune ca munca mea e usoara, de fapt e un job 1000% full time. Eu chiar muncesc toata ziua. Oamenii in general muncesc de la 9 la 6, vin acasa, inchid usa dupa ei si gata. Au terminat ziua de munca. La mine ziua de munca nu se termina niciodata. Pe de-o parte imi place ce fac. Pe cealalta parte, as cam avea nevoie de o pauza, de un concediu. Dar cine se incumeta la munca mea?

Noaptea trecuta, la 1:30 imi cautam telefonul sa notez un subiect misto pentru blog…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.