Anul trecut a murit de cancer la plămâni o prietenă de-ale mele. Împlinise 43 de ani, nu fuma, nu bea, făcea sport, jogging în fiecare seară, mâncat de ăla sănătos, tot ce ai vrea pentru un trai sănătos. În 2 luni de la aflarea veștii a fost pa.

Acum vreo lună, un prieten a aflat că unul din prietenii săi buni a murit brusc, la 42 de ani. AVC. Pur și simplu a murit pe loc. Sănătos tun, sportiv, montaniard.

Acum vreo 2 săptămâni, îmi povestea cineva că i-a murit un coleg de birou, 40 de ani, atac de cord. Pe loc, fără niciun semn, s-a dus, a venit ambulanța doar ca să constate decesul.

Și mă gândeam la noi, ca oameni, la câte chestii renunțăm, la câte ore și minute fără cei dragi, la câte planuri de viitor, doar ca să facem concesii pentru tot felul de idioțenii, în general pentru muncă, carieră și alte căcaturi. Stau la birou, că am de terminat un proiect, stau și fac suplimentare, ca să fac rost de bani să iau mașină nouă sau tot felul de alte idioțenii fără sens, în marele joc al vieții pe drumul ei spre moarte.

Nu mai amânați lucruri. Trăiți. Fiți alături de cei pe care îi iubiți, spuneți-le că îi iubiți, stați și petreceți cât mai mult timp alături de copiii voștri și lăsați-i să se bucure de voi și de prezența voastră. Pentru că timpul pe care îl aveți alături de ei este limitat și nu, nu voi veți suferi când veți muri, voi nu veți mai exista și nu veți mai simți nimic, dar ei vor rămâne și nu vor avea nici măcar amintirea voastră, pentru că amintirea voastră va fi într-un birou, la 10 noaptea, făcând exceluri pentru o companie care de a doua zi deja va avea pe cineva care să vă înlocuiască.