Viața e tăcere

Acesta e un text inteligent, despre nimicnicia vieții, transhumanța internă a mioarelor din sufletul nostru, stereotipizarea trăirilor și corelația spațiu-timp în teoria lui Doniger.
În mod concret, dihotomia internă trăiri/speranță alterează clasicul morbid ce purcede convergent spre punctul de intersecție al spiritului iambic si, de ce nu, troheic.

Îți mulțumesc că mă citești.

Poți susține cetin.ro cu un abonament de 3 USD

23 comentarii

  1. #1

    Bah ejnebun?!

  2. #3

    Tre să te spovedești cumetre. Mai du-te și tu pe la biserică, boss

  3. #4

    În poza doi este vorba de dihotomia aia interna sau de transhumanta castravetelui pe meandrele faringelui?

    • #5

      Bai eu as vrea sa vad continuarea la poza 2….pana mea

  4. De…..ce….poza…2…de..ce…

  5. #12

    TL;DR version: Craci si cururi.

  6. Poate sunt ușor arogant dar, hei, la viața mea am văzut țâțe mai mari decât bucuțele astea

  7. Da, pentru ca unele ( cam 10% ) nu erau doar mai mari ci si, quelle horreur, mai lungi.

    • #16

      Toate titele mari ajung lungi. E doar o chestie de timp.

  8. #17

    Cum spunea o veche cugetare:
    Ţâţele „e” de trei feluri:
    * mere
    * pere
    * apoi toate devin bretele.

    🙂

  9. #18

    Ce-ti mai place bucile!!!!!!

    • #19

      Ce-ti mai plac bucile se spune corect. acordul se face cu subiectul la plural . cuvantul ,,bucile,, este substantiv comun la plural.

  10. #20

    Wwttttfffff did i just read?

  11. #21

    ai dreptate in plm, dar suntem oameni sau suntem dansator?

  12. DA! :))