Ne-am întors de la Praga. Am aterizat aseară după ora 12. Czech Airlines probabil are cei mai meseriași piloți posibili, eu nemaizburând nu am cum să fac diferența, dar era în spate un grup care comentau că a fost cea mai lină aterizare posibilă.

Katmai ne-a plimbat prin tot orașul de am febră musculară ca eroul. Am făcut poze la castelul Hradcany, pe podul istoric de pe Vîltava, de fapt am făcut poze peste tot, că de aia sunt 2000 de poze, nu?

Voi pune mai încolo pozele de la concurs și pozele cele mai frumoase făcute de nevasta, dar până atunci câteva impresii.
În Praga nu există praf. De ce nu există praf? Pentru că primăria spală PEREȚII CASELOR. Da, ați citit biine, pereții caselor sunt spălați cu mașini care au apă sub presiune. Trotuarele și străzile sunt spălate cu detergent, normal. Rezultatul? Șosetele mele, dupa 20 de ore de stat în ele, nu aveau nici cea mai mică urmă de praf pe ele.

Parlamentul Cehiei e într-o clădire simplă, cu un etaj, cu o poartă stil vechi, de lemn. Nu există pază sau jandarmi culeanu care să te pună să traversezi pe partea cealaltă, pentru a nu pune în pericol majestățile lor senatoriale.

Dimineața la prima oră aprozarele lor au cutii cu fructe și verdeață proaspătă în fața magazinului, fără să le păzească nimeni. Oamenii iau ce au nevoie, intră înăuntru, plătesc și pleacă. Sunt curios cum ar funcționa sistemul ăsta în rromânia.

Polițiștii fac poze cu tine, zâmbesc, sunt serviabili și de ajutor. Total diferit față de capetele de cretă ce populează străzile Bucureștiului.

În fine, nu am nici un chef să mai scriu nimic, pentru că așa o silă mi s-a făcut când m-am întors în țară, încât am nevoie de o perioadă de acomodare cu sistemul ca să pot funcționa.