Am, din când în când, discuții cu diverși oameni, de vârstă medie, 30+, despre varii subiecte legate de românia, dezvoltare, chestii de astea necunoscute în afara bulei noastre, acolo unde se așteaptă, lunar, ajutorul de la PSD.

Predomină, în toate, speranțe și planuri legate de ei, persoana lor. Voi face asta, voi ajunge acolo, vo câștiga atât. Niciun plan pentru mai mulți, pentru eventuali copii. Totul legat strict de persoana proprie. Și nu, nu e vorba de oameni care nu își doresc copii, ci sunt aceia care vor, îi iau în calcul dar nu acum, acum nu e momentul.

Înainte de orice, nu sunt un suporter al nașterilor cu orice preț. Suntem, deja 7.5 miliarde sau câți suntem, resursele planetei le-am epuizat de la 1 August și trăim pe datorie, an de an, din ce în ce mai devreme. De aceea consider că, dacă nu vrei să faci copii, este foarte bine că ai decis asta, pentru că e posibil ca, la bătrânețe, pe patul de moarte, să nu îți fie sete. Și, oricum, e mai ieftin să angajezi o infirmieră, decât cei 20+ de ani în care vei cheltui tot ce ai ca să le fie bine lor.

Cred, cu tot sufletul, că suntem animale evolutive și că scopul nostru genetic este să ducem mai departe specia devenită, cu fiecare naștere, puțin mai bună, spre un rezultat care îmi scapă. Și că, din momentul în care devenim conștienți și stăpâni pe noi înșine, dacă simțim nevoia de reproducere, trăim exclusiv pentru ca viitorul, copiii noștri, să aibă posibilitatea de a deveni mai buni și de a duce, mai departe, aceleași deziderate.

De fapt, ca o explicație, acesta este motivul pentru care sunt ATÂT de implicat în toate mișcările anti dragnea din românia. Pentru că, deși viitorul meu, cu siguranță, nu va fi aici, viitorul copiilor mei nu am de unde să îl știu. La fel și viitorul copiilor prietenilor mei, oameni care nu au nicio intenție de a pleca din românia. La fel și copiii rudelor mele.

Nu vreau ca țara aceasta, blestemată de la început cu oameni slabi, politicieni slabi, să se întoarcă în timp, la o dictatură luminată. Nu vreau să îmi privesc copiii în ochi și să le spun că am asistat pasiv la acțiunea unui grup de analfabeți asistați social care și-a întors țara în urmă cu 30 de ani, doar pentru a primi bani gratis, pe termen scurt.

Pe 22 decembrie 89, când elicopterul cu soții Ceaușescu zbura de pe sediul CC, transmis în direct la TVR, mama, care pe vremea aceea avea 36 de ani, s-a întors spre mine și mi-a spus, încet, gâtuit Cetin, nu credeam că tinerii din ziua de azi mai au curaj. După ani de zile în care părea imposibil măcar să poți spune un banc despre partid, deodată, tinerii schimbau totul. Cu un singur scop. Copiii lor vor fi liberi.

Și acei tineri au luptat, la propriu. Au stat goi și înfricoșați în fața tancurilor și au murit, călcați de tancuri conduse de soldați care acum sunt generali cu 4 stele și împușcați de forțele de ordine ale miliției, jandarmii din ziua de azi. Când mai treceți pe la Inter, uitați-vă în gangurile pline de pișat de pe dreapta, cum mergi spre romană. Veți găsi o plăcuțe care aduce aminte de niște oameni care au murit pentru ca noi, urmașii lor, să fim liberi, să putem avea o altă șansă în viață. Nimeni nu își mai aduce aminte de numele lor, în afară de niște părinți care sunt din ce în ce mai puțini și niște copii din ce în ce mai bătrâni, care nici acum nu reușesc să înțeleagă de ce au fost abandonați și care a fost scopul morții părinților lor.

După care, la câteva luni distanță, aceeași generație de tineri a fost ucisă și brutalizată de fix același partid care acum face același lucru. Cu aceleași arme, cu aceiași aroganță, cu aceeași ură, au ucis oameni, tineri, pentru scopul lor final, acela de a rămâne la putere.

Nu au putut să o facă niciodată în mod deplin, pentru că niciodată, ca acum, nu au avut puterea deplină. Și, din păcate, suntem singuri împotriva lor. Nu, nu suntem o bulă, suntem o elită de oameni care văd locul spre care se îndreaptă românia. Mulți dintre noi am trăit vremurile de care ne temem și spre care mergem. Mulți nu știu de el decât din povestirile celorlalți. Dar clar este că nu putem să permitem să ne întoarcem acolo.

Și tu, cel care nu te amesteci în politică, nu îți pasă, toți sunt la fel, toți merită glonțul și altele, adu-ți aminte că ai OPȚIUNEA aceasta de a nu-ți păsa pentru că, la un moment dat, niște tineri nevinovați de nimic, au ales să moară pentru tine, viitorul lor. Atunci când te plictisești la multele canale tv, când nu știi exact ce carne să alegi, când ești plictisit de oferta de restaurante din oraș gândește-te că nu departe sunt vremurile în care așa ceva NU ERA PERMIS, când nu aveai voie să intri în restaurant, când nu aveai mâncare, când nu aveai televizor sau acces la vreun produs media, altul decât cel al partidului.

Poate mulți mă sau ne privesc ca pe niște corbi etern vestitori de nenorociri. Doar că, după cum se vede, nenorocirile alea chiar vin. Și dacă acum am avut de a face cu gaze lacrimogene și bastoane, nu așteptați să vedeți ce vine după.

Pentru că, după, vin mitralierele, tancurile, poliția politică, foame, sărăcie, distrugere. Lucruri trăite de noi și pe care alții deja încep să le retrăiască. Și copiii voștri vor plăti cu sânge să scape de ei.