Să vină Gostat, Alimentara, Gospodina înapoi!

Pe locul unde acum se înalță pizzeria Florina, înainte de a deveni pizzerie, era mezelăria Florina. Dar înainte de mezelărie, acolo era Aprozarul de cartier. Nu știu sigur, e doar la nivel de zvon, pentru că nu m-a interesat subiectul, dar se pare că gestionarul de la AProzar a preluat spațiul de la ICRAL, după revoluție și așa s-a născut o frumoasă afacere.

Cum ziceam, e un zvon. În aprozarul acela se vindea, în mod constant, pătrunjel fleșcăit și, rar, cartofi stricați. Niciodată nu am cumpărat de acolo ceva care să poată fi mâncat fără să îți fie scârbă să te uiți la el. Aprozarul avea, însă, o calitate. Din când în când, primea ouă. Rar, foarte rar și, mai ales, în preajma paștelui ortodox. Cumva, se afla în cartier că se primesc ouă în săptămâna cutare și, de luni, începea supravegherea locației, urmărindu-se cu o tresăltare ori de câte ori apărea o mașină de marfă.

Iar când apărea o mașină, începea șuvoiul de oameni care se revărsa spre spatele magazinului. Pentru că, nu-i așa, cozile nu se puteau ține la stradă, să nu se vadă, așa că se făceau la ușa din spate.
Cozi de sute de oameni, oameni care se înghesuiau pe platforma aia îngustă, să își primească, prin ferestruică, cele 2 cartoane de ouă la care aveau dreptul, dacă dădeau 2 cartoane goale la schimb. Și acum, după 30+ de ani, când arunc ambalajele de la ouă, simt o strângere de inimă, dacă am nevoie de ele?

Și, parcă anumit făcut, oamenii nu puteau coborî decât pe panta aceea din dreapta. Era suficient ca primul bătrânel să se împiedice și să scape ouăle. Totul devenea un patinoar de albuș și gălbenuș, cădeau oameni, femei, urlete, înjurături, plânsete după ouă, pentru că altele nu mai primeai, era treaba ta ce făceai. Ce vremuri minunate, vă spun.

Un pic mai încolo era ușa din spate de la alimentara. La alimentara se vindeau și ouă, și carne de porc sau pui, ciocolată chinezească, portocale sau lapte praf.

Carnea de porc era niște grăsime împuțită, cu niște firișoare de carne prin ea, iar puii erau câte 2 la punga de jumătate de kilogram. Se numeau frații Petreuș, între cunoscători. Cozile, la fel, se întindeau pe zeci sau sute de metri, depinde de anotimp. În preajma crăciunului, erau niște omoruri infernale, oamenii se călcau în picioare, la propriu, să prindă puțină carne sau portocale, banane, ciocolata aia infernală chinezească, aia care atunci ni se părea dumnezeu.

Dar nu doar astea erau vedetele. Mai sus, pe platoul celălalt, din apropierea stației de 135, era Gospodina, noul brand românesc.

La gospodina se vindeau de toate alimentele de care avea nevoie o gospodină românească tipică. În principiu, se vindea carne de porc, adică cap de porc și copite de porc. Ambele aveau denumiri strategice, capetele erau calculatoare iar copitele adidași. Ce ai cumpărat azi? Adidași și calculatoare. Pe lângă ele se vindea, pe rație, salam de vară de 64 de lei kilogramul și șuncă de soia. Puteai să îți iei și rația de 250 de grame de pâine veche, dacă aveau. Bonurile erau bune oriunde în sistemul socialist.

Și mai erau. Era brandul Merceria, unde intrai și cumpărai, cu noroc, izmene, dar trebuia să ceri indispensabili, așa cum cere un locuitor elegant al unui stat socialist. Găseai, din când în când și etamină sau scule pentru împletit, ca să facă mama plovere, că din comerțul de stat nu aveai de unde lua.

Lângă Merceria era brandul Librăria, de unde puteai cumpăra operele toarășului Ceaușescu și ale tovarășei Ceaușescu, cercetător de frunte al româniei. Pe lângă ele, la propriu, din când în când, puteai lua și o carte. Am luat Cel mai iubit dintre pământeni împreună cu 5 volume ale tovarășului, altfel nu se vindea. Noroc că mingile de 35, alea care erau ovale ca mingea de rugby, nu se dădeau tot cu volume, că nu aveai voie să le arunci sau să le dai la reciclat, că dădeai de dracu.

Dar altfel era lumea, să știți. Exista respect atunci, și respect pentru bătrâni și toți aveam un loc de muncă. Și nu murea nimeni de foame, să știți, că toți ne descurcam. Nu ca acum, să murim de foame pentru că nu avem bani și suntem piață de desfacere pentru UE și resturile lor. Are dreptate domnul Dragnea când spune că trebuie să refacem aceste rețele pentru oamenii muncii.

42 comentarii

  1. #1

    Face pe naiba, de dat din gura este usor.Si oricum avem Lidl si Auchan cine va merge la alimentara lui Dragnea?

    0

    0

    • #2

      Vom fi avut Lidl si Auchan…

      0

      0

    • #3

      Inca 1-2 OUG-uri si le trimite acasa si pe astea, nu numai bancile si firmele de energie… sa vezi apoi trai, neneaca… o sa visam la alea 2 ore de curent electric/zi de pe vremea raposatului.

      0

      0

  2. #4

    „Dar altfel era lumea, să știți. Exista respect atunci, și respect pentru bătrâni și toți aveam un loc de muncă. Și nu murea nimeni de foame, să știți, că toți ne descurcam. Nu ca acum, să murim de foame pentru că nu avem bani și suntem piață de desfacere pentru UE și resturile lor. ”
    Boss, nu te-a injurat nimeni astazi?

    0

    0

    • #5
      Arhi

      lasă, excelență, ai văzut că la ăla cu canalizarea am prins un ardelean. așa îi descoperim:))

    • #6

      si la ala cu feministele ai prins o femeie, s.a.m.d.
      da, stiu, e mare distractia sa-ti bati joc periodic de milioane de oameni, iar ala unul dintr-un milion care-ti raspunde (civilizat) e clar ca n-are simtul umorului :)) ha ha ha, ce bine-am ras

      0

      0

    • #7
      Arhi

      dap

    • #8

      ps: am glumit, desigur, cine m-a luat in serios n-are simtul umorului

      0

      0

  3. #9

    discursul asta denota o pregatire cam slabuta pentru campania electorala. adica si taica-meu, la 62 de ani cand se gandeste la vremurile acelea (lucra la Gostat) scuipa in pamant. nu-s atat de multi nostalgicii dupa vremurile alea. i-au servit finkelsteinienii aceeasi ciorba ca si in Republica Moldova si asta a infulecat-o rapid. mai puternica e aversiunea fata de URSS decat nostalgia.

    0

    0

  4. #10

    Nu mai am vii multe amintiri de pe la 5 ani, insa cozile si disperarea unora nu le pot uita inca… Pacat ca si urmatoarele amintiri de pe la 10 ani sunt cu parintii mei zbatandu-se zi de zi pt cativa lei.

    Pentru asta multumim tv. Nicu, Iliescu &Co si sper sa apuc ziua in care tara asta va semana putin a loc civilizat unde sa traiesti decent.
    PS: sampania inca e la rece… in curand tv. Iliescu, in curand.

    0

    0

    • #11

      Bai, imi pare rau sa te dezamagesc dar… Sampania poate pentru nepoti… Noi nu cred ca prindem…

      0

      0

  5. #12

    Aveam muschii ca otelul si culegeam musetelul. Din armele nucleare faceam pluguri si tractoare.

    0

    0

    • #13

      Ce arme nucleare bai???? Noi aveam laserul lui Coanda!!!!!

      0

      0

    • #14

      Pai da, cu laserul ala le topeam armele nucleare americanilor chiar la ei in tara. De ce crezi ca le mergea agricultura asa bine pe vremea aia?

      0

      0

    • #15

      “Nu vrem arme nucleare,
      Vrem femei cu fundul mare!”

      0

      0

    • #16

      Sa facem din tun, tractoare,
      Din rachete nucleare,
      Pluguri de arat ogoare….
      Cacat d’asta se manca pe vremuri!

      0

      0

  6. La prostii astia de moldoveni, era greu si cu painea, la un moment dat. Cartela, ratie, etc. Asa ca, dupa cam doua zile de asteptat cu ochii pe usa din spate a magazinului, am vazut venind masina. Asa ca am purces la alergat vioi, sa inconjor blocul sa fiu printre primii la coada ce urma. Numai ca, pionier prea putin destoinic, m-am impiedicat ca un nevolnic capitalist neantrenat si mi-am luat damage la barba, buza sparta, dinti lipsa, sange siroaie. Asa am stat o ora si ceva la coada, copil de 11 ani plin de sange si plangand de durere si/sau sperietura, impins mai la margine de catre tovarasii care doreau si ei paine sa se imbuibe. Nobody cared. A fost totusi bine pe vremea metronomului, nu erau atatea violuri, maica.

    0

    0

  7. #18

    Toate bune si frumoase pe vremea aia, corect.
    Da’ aveai grafitti cu „Grafitti” si „muie dinamo” n-aveai. Vezi, ce frumos am evoluat, ca natiune?

    0

    0

  8. #19

    Sa îmi bag dacă nu te îngrozește când după atâta amar de vreme sunt încă vii cei care regreta epoca ceaușist. Pai nu mai bine fac unii prin străinătate ca nu mai vorbesc limba romana., iar copiilor le spune de România doar ca o tara oarecare din europa

    0

    0

  9. #20

    prima oara m am uitat la poze fara sa citesc nimic. la ultima poza cu „gospodina” am crezut ca sageata se refera la o gospodina care a parcat opelu ala ca pl cu fata :)))))))

    0

    0

  10. #23

    norocul nostru ca psdragnea stie ”decat” sa fure!

    0

    0

  11. Triste vremuri am trait atunci. Mergeam cu cartela la gat, primeam o paine pe zi la 5 membri de familie (gramajul se aduna pe fiecare membru si forma o paine facuta cu jumatate faina, jumatate ghips).
    Aduceau ai mei pui de la tara si ii dadeau pe paine dimineata la 5. Riscau Canalul si ei si brutarul…

    0

    0

  12. #25

    Astia care tot vor viata aia buna de atunci, nu zic nimic de hainele care le cumparau parintii o data pe an la copii si atunci era dintr-un material ca te zgariia si pe oase? Sau de stinsul luminii sau apa calda cu gramul? Sau spalatul la clasicul lighean, pe corp sau rufe? Asa, arunc lucruri elementare, nepretentioase. De mancare nu zic nimic ca din cartofi si crupe nu ne mai scoteau, malnutritia nu exista in comunism?
    Chiar se tanjesc dupa lucrurile astea? Sau dupa faptul ca se putea freca duda la servici in ultimul hal (mai ales in fabrici) si toate lumea putea fura fara nici o jena?

    0

    0

  13. #26

    Natalia, de la cuvantul crupe m-ai pierdut

    0

    0

    • #27

      vai, dar la ”pensionul” psd aveti interzis la dictionar?!

      0

      0

    • #28

      Cam toate variatiile de lucruri care le poti face din grau, orez, orz, ovas, hrisca. Acum sunt in trendul hipsterilor la categoria super healthy. Atunci era umplutura de stomac, ocazional servit cu unt/ulei, sau colorat cu sos din ala portocaliu facut din pasta de rosii si faina. N-ai mancat?

      0

      0

    • #29

      In Moldova de pe langa Iasi, la crupe se spunea unui porumb macinat mai grosier, care se amesteca cu apa sau lapte si se folosea in alimentatia puilor de gaina, care nu puteau inghiti graunte. Zic „se spunea”, pentru ca acum cam toti cumpara concentrat la sac (#puisanatos dela tara).

      0

      0

  14. #30

    Tovarase, trunchiezi adevarul!
    Ai ascuns crevetii vietnameji si conservele de stavrid „nicio masa fara peste”!

    Bai, ridem, glumim, da’ ai mei au carat cu trenul salam de vara din republica socialista in uniunea sovietica, ca botezau si trebuia pus ceva pe masa unei familii de tineri ingineri metalurgisti. Inafara de Stolichnaia.

    0

    0

  15. #31
  16. #32
    Anton

    Eram copil dar tin minte ca ce bine era!!! Fix cum zice dl Dragnea, fara E-urile de acum.
    Bagai capu pe usa la aprozar/alimentara si intrebai: lapte e?? – Nu e!! Paine e?? -Nu e!!. Carne e?? – Nu e!!!!!

    0

    0

    • #33

      Asta e ca aia cu baciul ardelean care intra intr-o Alimentara din Bucuresti si incepe sa intrebe indignat: D’pai unde-i branza….unde-i laptele… unde-i carnea… unde ma duceti?

      0

      0

    • #34

      Sau ala cu:

      “Aveti lapte?
      N-avem!
      Aveti oua?
      N-avem!
      Aveti branza?
      N-avem!
      Dar ce aveti?
      Avem deschis de la 10 la 18!”

      0

      0

  17. #35

    Zeci de mii de cetăţeni moldoveni rupţi în cur şi săraci lipiţi au venit în Bucureşti la fabrici şi uzine,aveau salarii barosane,au primit locuinţe şi au devenit bucureşteni.O fi fost bine,o fi fost rău…..

    0

    0

    • #36
      Anton

      Si dupa atata socialism multilateral, moldobucurestenii astia au devenit milanezi, alcaladehenarezi sau liverpulezi.
      O fi bine, o fi rau…

      0

      0

  18. #37

    sper să fie coliva gratis la aprozarul lui dragnea. Pentru toţi românii.

    0

    0

  19. #38

    Ce e albastru, pătrat și nu sare?
    Mingea roșie de 35 lei

    0

    0

  20. Cui îi e dor de Ceaușescu, să meargă la un Mega Image.
    – Dar nu mai deschideți o casă? Coada are deja 20m
    – Lipsă de personal, Domnu’. Muncim 10h pe zi, plus că avem și ture de noapte (Mega Image nonstop) și luna asta, cu turele de noapte și de weekend, cu tot, de abia am ajuns la 1400 lei. Sunt colegi care iau 1000 lei/lună. Vin aici doar de nevoie, până își găsesc ceva mai bun.
    Acum, pe bune, când ai vânzări de EUR 100-200k zilnice, cum dracu’ să-ți plătești oamenii cu 1000 lei/lună?
    Oricum, Mega Image a devenit un fel de Dragonul Roșu cu mâncare. Rar mai găsești un magazin care să respecte normele de spațiu, mai toate sunt burdușite de containere cu marfă, de abia mai ai loc să te strecori pe culoarele dintre rafturi. Au și scos anunțul acela care spunea că dacă stai la coadă mai mult de 5’, primești 5 lei.

    0

    0

  21. Aveam vreo 12-13 ani si ma trimite maica-mea sa stau la coada la adidasi. Din cate mai tin minte se zvovea ca o sa aduca si niste Fratii Pereusi. Masina inca nu se zarea dar aveam toti cei de la coada un view srategic pe toata strada. Era o caldura afara de se topea asfaltul. Babele se mai refugiau in interior pe lana rafurile goale. Stam, Se aude ca vine! Stam. Un grup de oamani ni se altura cu radarea terminata de caincula si ne anunta ca masina a ajuns la trei statii mai jos dar nu s-a ajuns la toata lumea. Zvonurile circulau mai rau ca traficul pe Facebook. Stam. Se aude ca masina e la incarcat la Frig (depozitul Adidas). Stam. Plictiseala si moleseala pune stapanire pe cei 100-200 de oameni. In fata mea era un tovaras cu o statutura de munte. L-am studiat centimetru cu centimetru (oricum alceva nu aveam de facut). Apare maica-mea. Ma duc sa imi cumpar o inghetata. Vafe de vanilie cu invelis de carton. Stam. Nu ma intorc bine de la inghetata si o vad pe maica-mea strigandu-ma pe toate vocile. SE VEDE MASINA!!!!!!! VINE!!!! Din gramada aia de oameni plictisiti si molesiti de caldura apare nstantaneu jihadul. (nu exista termenul pe vremea aia) , Coate. Vecini. Strigate. Injuraturi, Da-ti cate doua sa se ajunga pana in spate!. Eu eram asezat strategic in spatele omului ala pe care nu aveai fizic cum sa il misti. Incepe sa vanda. Primii ies cu pungile in sus. mai avem vreo 30 de oaemni si ajungeam la geamlac (asa se vindea la ghiseu cu usita de tabla de 2 sa nu razbata puimea cu privirea inauntru). Usor, usor ajungem in fata. Mai erau doua rsoane pana la mine. Ala mare si o tantica cu un batic ud in calp. Cun eram noi evrem de atenti la ce se intampla la ghiseu apare un jeg de tigan care se lipeste langa mine si zice ca el a fost acolo de cu o seara inainte si ca sa moara ma-sa daca el minte. Am vazut doar ca ala mare din fata s-a intors si a zis pe un ton grav. ESI! A plecat tiganul ca si cum n-ar fii existat. Intr-un final ajung in fata i-au ratia de adidasi plus ceva carne (Nu venisera Petreusii dar cel putin aveu niste coaste degerate la punga). Plec fericit ca am scapat de calvar.

    Penrtu cei ce nu inteleg ce dracu am scris aici asta e descrierea uni „supermarket” din comunism

    Si pentru aia care in regreta pe Ceausescu am un singur cuvant sa va spun; ESI!

    0

    0

  22. #41

    Tin minte si acuma cum ne scotea bunica-mea de la scoala in timpul orei, sa mergem cu ea sa stam la coada la alimentara, ca se dadea cate o punga de „tacamuri” de persoana. Sau cum se trezea la 4 dimineata sa puna plasa cu borcane la coada la smantana (mai intai se forma coada din plase, pe la 5-6 reveneau si oamenii). Cand se facea coada, te lipeai repede, fara sa stii ce „se dadea”. Putea fi hartie igienica, spirt medicinal (da, se vindea la alimentara, unii chiar il foloseau pt. „uz intern”), orice era bun.
    Apropo de aprozar: De prin clasa a 5-a ne duceau in practica la cules de cartofi, venea tractorul si scotea randul de cartofi, iar noi trebuia sa-i adunam in saci. Fiecare lua in primire cateva randuri. Numai ca, de lene, preferam sa dam cu piciorul pamantul inapoi peste cartofi, sa nu se vada ca nu i-am adunat, iar sacii ii umpleam pe jumate cu pamant si doar deasupra puneam cartofi (deh, copii prosti). Iar sacii astia ajungeau asa la aprozar. Era misto cand se apucau aia sa-i verse in ladite, iar ultimele ladite contineau mai mult pamant decat cartofi. Dar se vineau si asa, pamantul tragea la fel de bine la cantar, si daca faceai galagie ca ti se vine pamant, riscai sa nu mai poti cumpara nimic.

    0

    0

  23. #42

    tocmai ce am gasit randurile de mai jos pe pagina unui cetatean, sociolog si consultant politic. Bullzeye! :))

    „Aprozarul-capcană

    Lansarea ideii cu aprozarele e un caz tipic de manipulare printr-un așa zis declanșator emoțional.

    Aprozarele lui Dragnea nu sunt despre magazinele alea de cartier în care se vindeau legume, fructe și alte produse alimentare, ci despre nostalgie.

    Cuvântul aprozar declanșează în mintea multor români emoții pozitive asociate cu perioada comunistă: poate era mai greu dar eram mai tineri, poate nu găseam de toate dar parcă prețurile erau mai mici și și le permitea oricine , poate că produsele alea nu arătau la fel din bine ca acum, dar erau mai gustoase, etc. Așa funcționează nostalgia, printr-o reevaluare pozitivă a trecutului.

    Ce facem noi, ăștia care criticăm sau facem bășcălie de ideea asta cu aprozarele? Lucrăm pentru ea. O răspândim și mai mult și-i creștem potențialul de manipulare emoțională pe care-l conține. Practic îi promovăm campania lui Dragnea. O fac și eu acum, chiar și prin această postare. Într-un fel, suntem idioții lui utili.

    Nu știu cum putem evita, totuși, capcana asta? O soluție ar fi ignorarea. Dar cum poți opri pe cineva să vorbească despre un lucru care îi trezește amintiri puternice,fie ele și negative? E o întrebare importantă, pentru că acesta e doar începutul. Exploatarea nostalgiei face parte din strategia de comunicare a lui Dragnea. Așa a fost sfătuit să facă și o va face tot mai mult.”

    0

    0

Citește și...

E posibil să fi crezut că, din cauza căldurii excesive, prietenii de la GoodOffer24 v-au abandonat în arșița verii, cu sete de windows, office și altele. Dar iată, nu, cântecul de sirenă al Windowsului sună în zare și vă cheamă, poate aveți nevoie de o cheie sau să o faceți cadou. (

Nu am avut tată pescar. Primul, constănțeanul, era pescar cu barcă, ieșea la 8 km în larg după guvizi de ăia uriași, dar nu era prezent în viața mea. Al doilea nu era, nu îi plăcea pescuitul și nu fusese în viața lui la pește. Primul contact, dealtfel și singurul, din copilărie, a […]

Din nefericire, aseara am avut groaznica idee de a vedea Hellboy. Eu, fan, gen, al celor 2 filme cu Ron Pearlman. Va spun cu mana pe inima, e cel mai prost film vazut de mine vreodata, si am vazit ceva filme la viata mea. Proaste. Micuta Vera si Cannibal Holocaust sunt capodopere angelice […]