Acum un an am pățit o fază cu Banca Românească.
Aveam un card de credit la ei, cu o sumă relativ mică. Normal, fiind de credit nu prea am umblat la el, că dobânzile sunt uriașe.

Mă duc într-o zi la bancomat, hotărât să scot niște bani, când colo, cardul bzzzz. Cică să contactez banca. La bancă, surpriză. Îmi expirase cardul, iar domnii de la Banca Rromânească consideră normal ca eu să mă duc, cu o lună înainte de expirarea cardului, să completez o cerere de prelungire, pe care ei să o analizeze și să mi-o aprobe.

Degeaba le-am explicat eu păsăricilor de după tejghea că mai am încă 4 carduri, la 4 bănci diferite și fiecare bancă mă anunță „vedeți că peste o lună vă expiră cardul. în cazul în care vreți, noi deja v-am emis alt card care vă așteaptă la bancă”. Cică e dovadă de neprofesionalism.

Bun, am lăsat-o baltă, oricum nu mă interesa prea mult.
Cine mă sună săptămâna trecută?

Ați ghicit, BANCA RROMÂNEASCĂ care, prin vocea unei distinse domnișoare, mă informa că s-a mai discutat problema mea legată de card și, dacă doresc, pot trece pe la bancă să depun cerere, că mi se reemite cardul fără probleme.

Normal, am râs îndelung la telefon, după care i-am explicat tipei că are 2 orificii în care poate să își bage cardul meu, alternativ, până se urcă pe pereți.

A venit criza, șacalilor. Acum aveți nevoie de orice client, nu? Nu mai stipulează condițiile băncii, nu mai e lipsă de profesionalism. Acum e foame de bani băieți.

Lăsați, am card de debit, unde îmi pun banii din blog. Nu am nevoie de voi.

PS: Știați că, după un proiect de lege ce îi trece prin cap unuia de la Asociatia Bancilor, textul asta este pasibil de închisoare? Pentru că denigrează o bancă și asta, în mintea sa de nazist, este o infracțiune.