Mai este sustenabil brandul BCR?“, „N-ar trebui înlocuit cu brandul Erste?“, „Nu putem merge din impairment în impairment (corecţie valorică negativă)“, „Ne trebuie un punct de cotitură“

Așa este, problema BCR-ului este numele, nimic altceva.
Nu are nici o legătură că au preluat o rețea uriașă de asistate social, angajate pe viață în sucursale inutile, asistate social care te privesc ca pe o scursură atunci când îndrăznești să li te adresezi. Chiar că, ați observat că în filialele BCR încă sunt amplasate ghișeele ca la stat, în poziția umilului, cea în care trebuie să te apleci până la brâu, să îi poți vorbi stăpânei destinelor banilor tăi?

Nu sunt de vină comisioanele uriașe, la toate operațiunile posibile, comisioane care ajung uneori, la sume mici, să îți dubleze tranzacția.

Nu e de vină birocrația excesivă, tipic comunistă, prezentă în orice act și orice încercare de ieșire din tipare. Schimbați niște bani la casa de schimb valutar din BCR. Sau încercați să realizați o tranzacție western union. Veți fi fericiți și mulțumiți.

Nu e de vină orientarea exclusivă către afacerile cu statul, practic creditele care se oferă nefiind decât cele din cadrul Prima Țeapă cu Casa. Lucru care a făcut ca practic sucursalele BCR să devină muzee în care se șterge praful o dată la 2 zile.

Nu e de vină faptul că populația nu este stimulată să economisească și să depună bani în bănci, prin comisioane mici și dobânzi mari la depuneri. De fapt, mint, dobânzile sunt mari, dar se numesc comisioane de administrare de cont, iar la final, pe lângă cei 16% plătiți statului, impozit pe dobândă, deponentul are șansa să își vadă banii mai puțini decât erau înainte.

Da, așa e, numele BCR este de vină.