Tu ce voiai să te faci când erai mic?

Cred că prima carte care mi-a influențat cu adevărat viața în direcția alegerii unei cariere a fost Moby Dick. Mi-a plăcut atât de mult descrierea zadarnicei lupte a căpitanului Ahab, încât nu mai aveam în fața ochilor decât mări și oceane zbuciumate, văzute de la bordul unei corăbii cu pânze.

A urmat corabia Esperance, din Toate pânzele sus. Cartea e divină și, dacă o citești la o vârstă foarte fragedă, te impresionează foarte ușor. Există și un film după carte, nu senzațional, dar pe care l-aș mai urmări oricând. Hint: Nu îmi place de Ismail, dar nici de Anton Lupan.

Copiii căpitanului Grant și Pilotul de pe Dunăre au fost și ele medicamente pentru dorul meu de mare și de navigare. Plus niște romane vechi, cu pescarii din Lofoten, care mâncau terci de pește cu pâine și gem, adică mølje.

Ai fi zis că gata, acesta trebuie să fie cursul vieții mele. Plecare la Constanța, liceu de marină, facultate, vira ancora, hai în lume.

Doar că, pe la 14 ani, l-am întâlnit pentru prima dată pe tatăl meu, printre altele și pescar cu barcă înregistrată, care m-a luat la pescuit în largul mării, cu barca proprie. În larg as 8 kilometri în larg.

Unde am avut rău de mare îngrozitor și nu am mai vrut plimbare cu barca în viața mea.
Și m-am făcut scriitor.

126 comentarii

  1. #1

    Pompier

  2. #2

    Prima data am vrut sa ma fac terorist iar apoi mafiot

  3. #3

    Vatman.
    Asta de pe vremea cand ei erau niste mici dumnezei care hotarau care urca in tramvai si care sta pe scări.

  4. #4

    Eu am vrut sa ma fac senior

  5. Mecanic de tren. Azi ma multumesc cu diverse train simulators.

  6. #6

    Vatman, Medic Veterinar, Pilot si in prezent somer neindemnizat!

  7. #7

    vroiam sa ma fac detectiv particular. :D

  8. #8

    cand eram mic voiam sa ma fac Ceausescu. cred ca stateau a mei cu morcovul in fiecare zi in care eram la gradi de frica sa nu ma intrebe pe acolo aia.

    • #9

      Si eu am avut o perioada de “comandant suprem”. Nu era nicio meserie mai smechera de atat…

    • #10

      Mai nasol cu ieșitul la pensie.

    • #11

      Daca iesea la 63 ani la pensie, ar fi avut numai de castigat.
      In plus, mi-e ca toti astia sub 45 ani vom iesi la pensie la fel, cu picioarele inainte…

  9. #12

    Veterinar (macar tehnician daca nu medic). Din pacate clasa (din treapta a doua) pentru aceasta specializare s-a desfiintat. Alta varianta era sa ma duc la alt liceu si sa stau in internat, ceea ce am exclus. M-am facut macelar. Ce ironie, nu ?! :D

  10. #15

    Sofer pe masina de carne, lapte, zahar etc.
    Cand ma lasau ai mei la coada la astfel de produse, inainte de 89 si aparea masina cu pui alerga lumea in toate partile.
    Pt mine soferul masinii era Dumnezeu pe pamant, putea lua primul fara sa stea la coada.
    Chiar aveam un camion de plastic pe care scrisesem cu ojă “Pîine”.

    • #16

      la noi soferul masinii de butelii se credea semizeu trimis de divinitate sa imparta caldura pe pamant.
      oamenii stateau la rand de ore bune ca era ploaie, soare, vant sau zapada si cand apareau nemernicii astia, in loc sa opreasca in dreptul coloanei mai mergeau cateva sute de metri.
      bietii amarati din coloane luau buteliile in spate si fuga dupa “zei”, ca portalul era deschis doar 2 minute. nu se gandea nimeni ca-i umilit de jegosii astia, daca voiai gaz alergai.
      iar daca planetele erau aliniate, iti mai vindeau si o garnitura ca nimic nu e gratis in lumea asta.
      niste gunoaie de oameni! paradoxal azi ii vezi cum se roaga de tine sa cumperi o butelie sai aiba si ei de o paine.
      (si acum toti nostagicii in cor, era mai bine pe vremea lui raposatu’. era pe dracu!)

  11. la mine-a fost cu scandal intrebarea asta prin clasa 1. toti au zis pompieri, militieni, doctori, profesori, ingineri (nu ine ziceau cu totii sa invatam sa devenim doctori, ingineri sau profesori?).
    cand a ajuns la mine tovarasa educatoare cu intrebarea, am raspuns senin:
    – Hitlerist!

    Copiii habar n-aveau despre ce vorbeam, iar educatoarei i s-a facut rau. Chemati parintii etc.

    • #18

      dar de ce iti doreai tu asta?

    • #19

      Attention whore.

    • @bugsy
      Bunica-meu a fost nazist. Si o tot tinea cu “Heil Hitler” cand ne vedeam. mai in gluma, mai in serios, nu stiu. Dar ala era salutul lui. Nu mi-a zis niciodata de omorat “jidani” și tigani, ci doar de cate rahaturi au facut comunistii. De astea pe care le-am auzit cu totii de la bunicii nostri. Ca violau orice fata de peste 12 ani, jefuiau tot, impuscau vite si pasari din placere etc.
      Pe cand nemtii dadeau ciocolata copiilor si se purtau frumos cu lumea.
      In plus, vazusem nush ce drac de filme pe vremea aia (85-87) la sarbi, si mi-a placut cum erau militarii aia nemti. si-am aflat ca erau hitleristi.
      si na, in mintea unui copil nu-i nevoie de mai mult.
      un prieten desenase un avion cu svastica pe el in clasele primare. Nu-ti zic ce scandal, chemat parintii, amenintati cu securitatea etc.
      La mine nu a fost asa mare scandalul, nu a ajuns la director, invatatoarea ne iubea ca pe copiii ei, nu ca acum unde e “un job” pe care-l faci deoarece ai nevoie de bani.

    • #21

      cum adica a fost nazist? adica membru NSDAP?

    • simpatizant. nu tinea cu rusii, ci cu nemtii.

  12. #23

    am vrut sa ma fac curvar. inca lupt sa fiu ceea ce vreau

  13. #25

    Gunoier (ala care sta in spate si manevreaza levierele), cosmonaut, mecanic de tren.
    Acum vreau sa ma fac pilot de linie, dar fac ceva cu marketing.

  14. #26

    OT: Dar de Tim Severin ce zici, Cetin? Expediția Brendan și expediția Sindbad, în colecția aia cu delfin pe cotor. Nicolae Carp, ”Aventuri cu vele”. Thor Heyerdahl, cu al său Ra.
    On-topic. Vânzătoare. Că eram convinsă că duce toți banii acasă.
    Și cântăreață, evident.

    • #27

      de primele nu am auzit, de heyerdahl am citit mult dupa ce se evaporase dorinta:)

    • #28

      De primele am auzit eu (le-am si citit): sunt 4 carti ale autorului in serie: Brendan, Sindbad, Iason si inca una pe care nu mi-o mai amintesc.

    • daca citesti “3 ani pe mare” o sa te duci maine sa te faci marinar.

      e o carte fara nici o fictiune, un tip care a calatorit pana in California pe cand mai apartinea inca Spaniei. Si Patagonia etc. Carte care a a dus la schimbarea Codului Maritim.

      Mie mi-a inspirat respect pentru carnea de vita, cica e buna la marinari pentru ca e singura mancare care nu provoaca rau de mare.

  15. #30

    Pilot de avion, si as fi ajuns daca nu eram la o scoala cu profesori retardati. Am probleme la ochiul stang din nastere, dar cu dreptul vad perfect, am fost o singura data la oftalmolog pe la 3-4 ani (mi-a povestit mama) si a zis ca-s ok, dupa ce m-a pus sa ma uit la niste desene si a vazut el ca eu vad bine cu ambii ochi, fara sa imi faca un control amanuntit, apoi la scoala cand ii spuneam invatatoarei ca nu vad ii zicea mamei ca-s mofturos si ma alint si ca vad perfect (m-a pus ea sa citesc de pe tabla). Iar prin clasa a5a mi-au luat calculator si au observat ca tot dadeam cu mana la ochiul stang, ca imi obosea si voiam sa ma scarpin, asa ca m-au dus la oftalmo, ala a zis ca trebuia sa vin din timp, ca deja ochiul nu isi mai poate reveni. Cand la 18 ani m-am inscris la academie, m-am pregatit, dar la medical, surpriza, prea mari dioptriile. Am vrut sa ma operez la 20 de ani si sa incerc din nou, mi-au spus doctorii ca degeaba, ca intr-un an o sa revina la loc si ca nu are rost sa dau banii degeaba pe operatie. Cand ma intalnesc pe strada cu invatatoarea, ca sta in cartier cu parintii mei, imi vine sa o scuip de draci.

    • #31

      Presupun că ai încercat la aviaţie militară, dacă zici că te-ai înscris la 18 ani. Poţi să încerci la aia civilă, când mai apar locuri. Îţi trebuie licenţă medicală clasa A, iar dacă nu vezi bine poţi să porţi lejer ochelari cât fundul borcanului. O să scrie pe llicenţa medicală “should wear spectacles” cum scrie şi la mine de altfel ;)

    • #32

      M-am gandit si la asta, doar ca sunt insurat si nevastamea a renuntat la un job de stewardesa la fly emirates pentru a ramane o familie. Nu a regretat cand a renuntat, iar eu m-am reprofilat, tot pe langa avioane lucrez. Vreau sa imi iau licenta de pilot de raliuri pana una alta.

    • #33

      eu am vrut sa ma fac pilot de linie de cand aveam 4 ani, nu stiu de unde si cum mi-a venit gandul asta insa am amintiri de la 6 ani cand deja aveam o colectie impresionanta de avioane.
      apoi imi amintesc ca pe la 10 ani am dus-o pe matusi’mea la aeroportul otopeni, ea statea in italia. m-am oprit la control ca de acolo nu mai aveam voie. pe vremea aia otp avea un fel de cortine maro prin care nu vedeai ce se intampla in spate. abia daca zarisem un avion dar stiu ca am fost profund marcat.

      apoi cand am dat la liceu am vrut neaparat sa dau la mate-fizica pentru a ma pregati pentru scoala superioara de aviatie insa maica’mea, nu si nu, sa dau la informatica asa ca am dat la informatica.

      in clasa a 11-a am intrat la cursurile aeroclubului roman dupa o serie lunga de analize medicale si alergat prin spitalele bucurestene, sectia planor si am reusit sa trec examenul si sa intru la zbor. in 5 luni am reusit sa strang 28 de zboruri si 2h de zbor in timp ce “pilele” zburau in aceiasi perioada dublu sau triplu.
      drept urmare, la sfarsitul lui septembrie cand pilosii dadeau pentru brevetul pe planor, eu si restul de trepadusi care spalaseram toata vara la planoare, nu aveam nici macar numarul de zboruri necesare sa iesim in simpla.
      lucru care m-a dezamagit f. rau si mi-a zadarnicit si planurile de a da la academie.
      drept pt care, la sfarsitul clasei a 12-a, dupa un an de meditatii la fizica, am dat la fac. de inginerie aerospatiala unde am intrat.
      dupa 5 ani stransesem 8 restante si drept urmare n-am intrat in licenta si cum deja munceam in alt domeniu de 3 ani si salariul tot crestea, am abandonat si ideea de licenta si de a mai da la academie.

      la 30 de ani m-am apucat iar sa fac cursuri platite dupa un nou consult medical la institutul de medicina aeronautica, zbor pe planor unde am facut vreo 30 de zboruri si totul mergea bine, zburam mult insa incepusem sa am probleme cu munca, deja sefii ma luasera la ochi si eram in pragul avertismentelor de dat afara si ca prostul, am intrerupt cursurile.

      Acum am 35 si numai regrete, n-am nici brevet de pilot sportiv, n-am ajuns nici pilot pentru ca am fost prea slab sau nu mi-am dorit suficient si nimic din ceea ce fac profesional in ziua de azi nu reuseste sa ma multumeasca. Privesc cu jind la cei care au acum 22 de ani si toata viata in fata, daca as putea da timpul inapoi, as muri cu ei de gat si tot as intra. atunci insa eram timid si nu aveam pe nimeni sa ma ajute, trebuia sa fii bataios si infipt, mai ales daca proveneai dintr-o familie care nu avea nicio legatura cu aviatia.
      Am ramas acelasi pasionat de aviatie si de avioane si sunt unele seri cand adorm cu gandul ca am avut atata timp sa incerc si sa reincerc si l-am irosit pentru ca am fost fermecat de un salariu bunicel care imi permitea independenta.

      insa inca mai am sperante! :)) la 35 sansele sa ajung pilot de linie sunt nule insa mai sunt sanse sa-mi iau licenta de zbor pe ultra usoare sau PPL-ul iar aici in Franta PPL-ul e relativ accesibil, pe la 9 k cu tot cu taxe de examen si medicale. cred ca la anul ma bag la cursuri, poate de data asta dus la bun sfarsit ceva.

      Eram convins ca o sa scriu mult, probabil n-o sa citeasca nimeni insa mi-am reamintit cu aceasta ocazie ce vroiam sa ma fac cand o sa fiu mare….

    • #34

      @Costica : eu am citit tot si imi pare rău ca nu te-Ai ținut de visul tău. Asa e când nu ai
      Pe nimeni care sa iti dea încredere in tine si sa iti explice ca nu banii sunt scopul vieții. Poate Reușești totuși , niciodată nu e târziu.

    • #35

      A fost o frustrare la momentul respectiv cand am aflat ca am fost respins, imi venea sa imi scot ochiul, la propriu. M-am pregatit mult pentru asta, bani investiti in meditatii, pregatire sportiva, deja ma visam la mansa, la capatul pistei, apasand pe butonase si ateptand ok-ul turnului, cum vazusem in filmulete pe youtube. Zilnic ma gandeam la asta si eram entuziasmat ca am sansa sa fiu pilot militar, citeam povesti ale pilotilor, zboruri sub radar, manevre executate la limita… si apoi m-am dus la vizita medicala, prima. Era iarna, inceputul lui februarie parca, un ger de crapau pietrele. Am ajuns la spitalul militar din Iasi, era o nebunie acolo, medici si asistente plimbau hartiile dintr-un cabinet in altul, toate usile erau deschise, iar diferenta dintre temperatura de afara si cea din spital nu cred ca era mai mare de 10 grade. Eram eu si o fata, singurii care faceam vizita medicala pentru ofiteri din ziua aia. Mai era o grupa pentru subofiteri si una pentru gradati. Am mers de la un cabinet la altul, dupa cum ne spunea o asistenta care ne insotea. Intrau gradatii, apoi cei pentru subofiteri si eu impreuna cu ei, erau vreo 5, dupa asta, intra fata respectiva singura. Am fost pe la vreo 5-6 cabinete unde doar mi-au pus stampila, apoi am ajuns la cardio sau dermato, nu mai stiu ce era. Ne-au pus sa ne dezbracam de tot. Doctor, era o femeie de vreo 40 de ani si inca 2 asistente ceva mai batrane, vreo 50-60 ani. Un tip, rusinos s-a dezbracat pana la maieu si pantaloni, cand noi restul eram deja la p**a goala, doctorita si asitentele au inceput sa rada, i-au spus sa isi ridice maieul, avea tot spatele plin de cosuri, l-au pus sa se imbrace si i-au spus sa revina cand ii trece infectia. Pe restul a inceput sa ne cheme pe rand si sa ne ia de maini, vreo 2 aveau mainile prea reci, le-a spus ca au probleme cu circulatia si i-a expediat, s-a mai uitat inca o data la cei ramasi si ne-a pus stampila pe apt. Am ajuns la oftalmo, m-a pus sa citesc, m-a pus la aparatul ala, s-a uitat pe foaie si m-a intrebat, “naviganti?”. Am zis ca da, mi-a spus sa astept pe hol. Am iesit, am asteptat sa ii termine pe toti de examinat, a iesit afara si m-a intrebat “Ai vreo recomandare?”, adica daca am vreo pila ceva, ii spun ca nu, si imi spune “300 de euro, dar nu iti garantez ca treci de bucuresti (examenul medical de la bucuresti”. Imi spune sa ma gandesc, dar imi spune ca nu am sanse mai departe, imi spune sa ma operez si sa revin la anul. Ma interesez de operatie, dioptria inca era in crestere, sansele de reusita mici, mi-am facut ochelari prea tarziu si vederea s-a deteriorat ireversibil. Asa s-a terminat visul meu de a deveni pilot militar, mi-a mai ramas doar sa ii admir pe la mitingurile aeriene.

  16. Mecanid de locomotivă. Mulți ani asta mi-am dorit. După am vrut să fiu fotbalist.

  17. #37

    Salut, scriu un comentariu offtopic ca nu am mai gasit posibilitatea de a te contacta pe mail. Sunt din provincie si cred ca ar fi utila o postare pe blog in care sa intrebi ce traseu recomanda alti bucuresteni pentru a trece spre autostrada soarelui prin/pe langa Bucuresti (dinspre Pitesti) in cursul saptamanii, dimineata. Sunt multi care merg la mare in perioada aceasta si Waze-ul arata de parca ar fi montat PSD-ul steaguri pe strada pe ambele centuri. Multumesc.

    • #38

      Iti recomand sa te trezesti devreme si pe la 4:30-5 dimineata poti trece direct prin Bucuresti, de la 6:00 in sus se aglomereaza dar la 4:30 este o placere sa conduci prin Bucuresti, plus ca la 7-8 bei cafeaua la o terasa pe malul marii.

    • #39

      o iei pe centura, prin stanga, este partea amenajata ca autostrada. ajungi in 30 de minute max.

    • #40

      Treci prin bucuresti la 4 dimineata. Superb orasul. Daca nu, te duce waze-ul prin nord prin sate: Joita, Sabareni, Buftea, Balotesti, Tunari, Afumati, Branesti. Nu castigi prea mult la timp dar nu stai in coloana la 40 de grade si omori ambreiajul.

    • #41

      Totusi venind dinspre Pitesti e mai scurt drumul pe centura prin Bragadiru, Jilava, …, sa inteleg ca partea asta de centura e mai aglomerata ca cealalta de nu e recomandata? Prin Bucuresti pe la 9-10 nu e nicio sansa sa ies sub 1.5 ore? Multumesc!

    • #42

      pe la bragadiru este centura pe o banda, distrusa. pe partea celalalta e in regim de autostrada pana la voluntari. de acolo mai ai putin

    • #43

      prin bucuresti pe la 9-10 sa zici bogdaproste ca scapi in 1.5 ore…

  18. #44

    Iniţial gunoier.
    Eram mic, pe la vreo 3-4 ani şi stăteam minute în şir pe balconul casei, cu capul vârât printre fiarele ce constituiau balustrada, privind cum nişte nenea, îmbrăcaţi cu cămăşi albe scrobite (pe atunci nu ştiam termenii aştia, logic) deplaseau nişte conteinere pe roţi cu ajutorul unor braţe mecanizate, apoi apăsau nişte manete (curată vrăjitorie nu altcveva), care se răsturnau şi se goleu într-un agregat curat, lucind a vopsea nouă, care gemea şi înghiţea totul deodată. Apoi începeau să ţâşnească nişte jerbe de apă, iar la final conteinerul curat era depus, identic şi curat, exact de unde era extras în prima fază. Inutil să spun că nu pe la noi am văzut asta…
    Apoi am vrut să devin medic. Am şi tras tare să ajung. Nu a fost nici asta să fie. Dar tot în ramura asta “mă joc”. Numai că nu ca medic, ci cu totul altceva. Oricum nu fac ce am studiat pe la facultăţiuri. Dar e bine şi am puterea să zâmbesc la sfârşitul fiecărei zi. Şi nu în ultimul rând, am satisfacţia că tot acolo unde mi-am dorit sunt. Cred. Deocamdată.

  19. #45

    Sofer de tir, dar nu mi-a iesit. Conduc totusi cu (oarecare) placere intre 50.000 si 80.000 km/an…

    • #46

      Si eu ma vedeam sofer pe camioane din alea maaari prin SUA… Cred ca inca as avea sanse, dar pentru ca familie si copii….a ramas un vis…

  20. Chirurg. Prin liceu, avînd prieteni mai mari care erau studenţi la medicină, văzînd cît e de învăţat şi fiind lepră din fire, am abandonat ideea. Plăcîndu-mi electronica, am transformat hobby-ul în meserie şi am devenit inginer electronist. Îmi place la nebunie ce fac, dar încă mă fascinează medicina şi mă uit cu drag la tot felul de operaţii. La dracu’, am vrut să mă uit inclusiv la a mea, cînd am făcut apendicită, dar nu m-au lăsat cei doi chirurgi care-mi sculptau de zor prin maţe în timp ce le spuneam bancuri.

  21. #48

    Pădurar

  22. #50

    Şofer de tanc. Nu vezi un copil să zică: vreau să fiu popă :))

    • #51

      Eu am avut un coleg care voia sa fie popa de mic. N-a ajuns ca n-avea bani de spaga la seminar, in schimb au ajuns altii care n-aveau nicio treaba cu preotia. Dupa aia s-au bagat in afaceri cu droguri si au renuntat si aia.

  23. #52

    da fuq
    esti inscris la uniunea scriitorilor?

  24. #56

    Parca citeam lista mea de lecturi din copilarie. Pe la 12 ani, cu capul plin de lecturi d-astea, plus muuult Jules Verne, am declarat senina ca vreau sa ma fac aventuriera. Era sa faca tataie atac de cord, sau macar o apoplexie mica. (Barbat, adult se gandea la alte balarii :) ).

    • #57

      Idem cu lecturile, basca o gramada suplimentare. Mama lucra la biblioteca asa ca aveam de unde.
      Ia sa vedem.. padurar, gradinar, explorator (ok la nivel mic as spune ca sunt deja bifate astea), cautator de comori (doar figurativ vorbind), hit–man (unfortunately not), astronom (doar amator.. in putinul timp liber).

  25. #58

    Arhitect. Ai mei nu m-au incurajat..acum procesez date si fac analize..

  26. #60

    foarte interesant cum multi dintre baieti (inclusiv eu) au vrut sa se faca gunoieri. oare care era atractia pentru aceasta meserie? ca sigur la vremea luarii acestei decizii nu vazuse nimeni filmul ala cu Charlie Sheen si cu Emilio Estevez.

    insumand toate fanteziile mele din copilarie, cred ca pot fi sintetizate in versurile lui Bitza:

    “Voiam sa nu mai fiu copil, vroiam sa cresc
    Voiam sa scap de certuri voiam, vroiam sa ma feresc
    Voiam sa vad ce e in viata dar n-as fi vrut sa stiu
    C-o sa-mi doresc pana la urma tot copil sa fiu”

  27. La mine era irelevant ce voiam sa devin in viata, nu ca nu conta ce voiam eu dar acolo de unde vin eu la 4 ani se da primul examen major din viata dupa care cetatenii sunt departajati pe un fel de caste gen din India… adica sunt repartizati spre: scoli civile, scoli militare sau cu destinatie uber, mega secreta militara… ori daca sunt respinsi… ori in institutii spitalicesti ori lasati sa se ocupe familia de ei.. ori societatea. in fine sau depinde de situatie.
    In orice caz, examenul asta e un examen extins: inclusiv medical si in rest sub toate aspectele, in orice caz e o departajare universala a cetatenilor si o clasificare a lor. De aici inainte, rezultatul examenului iti hotareste destinul… am luat cel mai bun rezultat dintre toti cei prezenti atunci la acel examen… am luat cel mai bun pe ultima 1000 de ani, pe ultimul mileniu si da era al doilea rezultat de cand existatu rezultate in arhiva…
    Stiu ca era o dimineata superba, am coborat din apartament, mama ma incuraja spunand ca nu conteaza ce se va intampla dupa, conteaza sa dai tot ce e mai bun… Am urcat in masina cu care ne-am deplasat in centrul zonal de analiza si triere al cetatenilor… in fine…
    La doua saptamani deja eram in ascensiune spre baza militara si deja facusem cunostinta cu urmatorii mei colegi de grupa, eram in drum spre un fel de baza artificiala unde isi aveau baza cei mai cei din armata, eram incscris autumat in armata. Eram in fortele de elita a flotei stelare. Deci, am cam ocolit raspunsul, am vrut intotdeauna sa fiu militar ca si mama… care era colonel sau ceva in flota stelara… adica ca si corespondent in armata romaniei ar fi: in fortele aeriene. Si da, pe tata nu l-am cunoscut fizic, pentru ca era imposibil… dar asta e un episod urmator din poveste… :D. Am reusit din prima, ca la 4 ani sa devin un militar… stiu, esti fumat, esti cu capu… ok. Daca crezi asta, nu mai zi nimic…nu mai mazgali pagina asta virtuala cu invective si jigniri gratuite, folosesteti imaginatia, nu esti unic in universul asta infinit si da religia e o piatra de moara care iti omoara imaginatia.

    • #62

      Am inteles ma, esti din Teleorman si inca in faza de negare

    • Ştiam eu că n-a murit Lorin Fortuna! Ştiam eu!!

    • #64

      nici eu nu sunt normal.

    • @big0ne, voi sunteti in faza aceia descrisa de tine, serios :D … @ratza, spre deosebire de lorin eu am si trait ce am povestit… onest and cross my heart adica pe cuvant de pioner.

    • #66

      Pai mai Tim, hotaraste-te: ori societatea din care vii este una socialista bazata “pe o tehnologie extrem de avansata” (e o contradictie aici, dar sa trecem), care conform spuselor tale, niveleaza diferentele intre cetateni, ducand la un oarecare egalitarism, ori este una profund divizata, dupa sistemul de caste similar celui din India, iar cei respinsi urmeaza ori sa fie spitalizati ca necorespunzatori, ori, ori…
      Pai ma Time, ce descrii tu acolo nu prea are mai legatura cu socialismul, oricat de bazat pe tehnologie avansata ar fi el, mai… Mai degraba seamana cu nazismul ala de care ii tot acuzi tu pe romanashi…

    • @Genghis Han (bunicul lui Kublai) , inca nu sunt responsabil pentru ce crezi tu si, da viata se intampla concret. Stii doar ca Star Wars nu prea e film sf , e ceva mpletire de realitati si mituri despre Imperiul celor 2 Sori. Stiu, e mai greu de explict pentru profani… Dar planeta mama a Imperiului are in sistemul sau solar doua stele (sori) si de aici denumirea…
      Sistemul politic e destul de complex, nu ca ar fi perfect ci perfectibil dar in principiu de stanga axat pe nevoile cetateanului…

  28. #68

    Cosmonaut…dar mai tarziu mi_am dat seama ca navete spatiale nu pot fi zugravite .si nici pereti de rigips nu au

  29. Cand eram mic am vrut sa ma fac mare, iar acum vreau sa ma fac din nou copil.

  30. #71

    Circar de inele. Nu imi e foarte clar ce insemna asta pentru mine atunci dar probabil e legat de influenta serialului cu pane rumburak si printesa arabela.

    • #72

      eu vroiam sa fiu “gagicul” arabelei … ca sa ii fur inelul si sa-mi fac asa temele …

    • #73

      Eu si frate-meu am fi vrut DECAT “floarea zburatatii”

  31. şef de sindicat. era tatăl unui coleg d-al meu şi avea ăla la dulciuri şi alte chestii prin casă…
    cum era aia? “cei născuţi după ’85 nu vor pricepe” :)

  32. #75

    Pe mine m-au scutit ai mei de dileme de genul. Am crescut într-un regim milităresc în care trebuia să mă fac ce vroiau ăia doi să mă fac. Doar că opțiunile lor se schimbau după vremuri. Când să dau la liceu au decis că trebuie să devin informatician că e de viitor, chiar dacă eu pe la matematică, fizică și orice ținea de domeniul real eram vraiște, nu conta. La facultate am decis că vreau să caut potcoave de cai morți. Sau măcar să predau și altora o materie inutilă, istorie. Dacă aș da timpul înapoi aș vrea să devin salvator montan. Acum lucrez într-un supermarket, un job cretin și inutil societății dar plătit decent (în Anglia). Ăștia cică să le devin altora șef. Vai de capu lor :))

  33. #76

    Vrajitor sau alchimist… Nu mi schimbat opțiunile

  34. Sofer de Salvare. Atunci era un cacat, tovarasul comandant adjunct de unitate nu putea sa vrea sa devina doar atat, asa ca invatatoarea a trecut pe foaie ca vreau sa devin doctor. Astazi, ar fi bine, soferii de Ambulanta nu sunt chiar nasol platiti. Insa, e tarziu :(

  35. #78

    una din cartile despre mare care m-au impresionat cand eram mai mic : https://en.wikipedia.org/wiki/The_Cruise_of_the_Dazzler

    si acuma o mai recitesc din cand in cand, nu si-a pierdut din farmec.

  36. #79

    Popa, era mandra de mine bunica-mea, nu mai tin minte cand si cat de repede mi-a trecut:)

  37. #80

    daca e sa ne luam dupa cartile citite si visele copilariei, cosmonaut. da’ nu d-ala gen prunaru sau gagarin. aia ma plictiseau. d-ala cu stele indepartate, planete si tot felul de specii extraterestre.

    daca e s-o luam mai practic… facultatea am ales-o nu chiar din palarie dar nici departe. m-am facut inginer si cu mandrie practic exact ce am invatat in facultate.

  38. #81

    De mic copil mă fascinau pirații, aşa că-mi doream să devin marinar. Chiar până-n clasa a VIII-a, dacă stau să mă gândesc mai bine. Fie carte, fie film, fie desen animat, fie orice altceva, consumam orice produs media cu şi despre ei. Mi se părea fascinant să fii plecat câteva luni pe mare, să vizitezi porturi exotice, la fel ca personajele din cărțile lui Jules Verne, şi să te lupți cu talazuri şi cu vele răpuse de vânt pe timp de furtună.

    • #82

      Am scris comentariul ăsta fără să fi citit ce ai scris tu :))). Văd că ne puteam face camarazi de punte dacă viața nu ne-ar fi împins către alte orizonturi.

    • #83

      Partea aia cu scris mic despre scorbut si sodomie spontana presupun ca n-a scris-o nimeni.
      Exact ca la seminarul teologic…
      OT: Pilot. Încă vreau, doar ca PPL.

    • #84

      Du-te ma in golful Aden. Desi mai degraba te iau aia ostatic decat sa ajungi capatin de pirati…

  39. #85

    Cetine, ce facultate ai terminat?

  40. #87

    Doctor. Am ajuns sofer pe tir in Anglia…. Culmea, cateodata mai transport si aparatura medicala.

  41. #88

    Profesor. Probabil aș fi fost mult mai rău din punct de vedere financiar dacă alegeam asta. M-am gândit o vreme să încep să dau meditații la mate/fizică dar e greu să începi dacă nu ai un nume ..

  42. Șofer de tir! :)

  43. #90

    Tractorist pe la vreo 3 ani…si apoi astronaut sau pilot de la vreo 6 ani incolo. Inca mai sper

  44. #91

    doctor
    daca eram (cu mult mai) inteligent poate si reuseam : )

  45. #93

    Doctorita. Pentru ca toata lumea imi spunea ca asta ar trebui sa ma fac. Cand a fost sa ma nasc, ajunsa maica-mea la spital, medicul de garda a vazut ca are complicatii si a dat bir cu fugitii. Doctorita care tocmai iesea din garda a vazut ca medicul a plecat si ca nu se ocupa nimeni de ea si a ramas ea. Pe doctora o chema Irina. Asa ca toata lumea imi zicea ca o sa ma fac si eu doctorita, sa fie asa, ca-ntr-un film. Dar io habar n-am avut ce vreau sa fiu decat pe la 18-21 de ani si aia m-am facut.

  46. #96

    Eu visam să ajung cardinal (Richelieu+dantelă). Am ajuns filolog:((((

  47. #97

    Actor sau scenarist sau orice in domeniul cinematografiei, dar mi-au taiat “aripile” niste unii care ziceau ca artistii o duc greu si e “vai de mama lor”. Azi sunt… nici nu stiu ce sunt.

  48. #98

    Brutar, pompier, aviator, mecanic .. am ajuns ITst sau bițiman.
    Brutar, pentru că am fost cu școala la o fabrică de pâine și mirosea demențial.
    ITst pentru că m-a convins fratemiu că așa ne vor cumpăra părinții calculator, chiar ne-au luat un PC dar frate-miu a plecat cu el la facultate. Eu cu 4 ani mai mic eram la liceu așa că vedeam calculatorul doar in vacanța de vară.

  49. #99

    as zice mai degraba blogger.

  50. Eu nu vroiam. Am fost!
    Inginer constructor. Aveam si subordonati: Belis, Huianu si inca unu.. salahor.
    Ei erau prietenii mei imaginari :)
    Dupa aceea m-am facut antreprenor..

  51. #101

    Tractorist, tot pe la 3 ani, ca si altcineva care a comentat aci.

    Un neam de-al nostru era tractorist, obligatoriu betiv, si a distrus tractorul ceapeului, in afara orelor de program, beat ranga. Ancheta, militie, posibil ceva parnaie, scapat cu shpaga cotizata de tot familionul, etc.

    S-a discutat situatia luni de zile in familie, aproape zilnic.

    Nu stiam de attention whore pe vremea aia, asa ca tractorist mi s-a parut cea mai valabila optiune.

    • #102

      Ah, si da: voiam sa ma insor cu tanti de la cofetarie, care chiar era bunoaca si cam futesa – ulterior am fost vecini la bloc – doar ca pe mine, la 3 ani, ma motivau prajiturile si inghetata…

    • #103

      la 3 ani doar prajiturile, da’ mai tarziu ai aflat ca nici savarinele nu-s de lepadat, bag sama.

  52. Militar, avocat, politist, mecanic auto … am ajuns inginer constructor.

  53. #105

    Cand aveam 5-6 ani l-am intrebat pe bunicul ce este. Mi-a zis ca e pensionar si ca primeste in fiecare luna niste bani (fara sa mearga la munca).
    Asta am vrut sa ma fac atunci – PENSIONAR. :) A ras bunicul.

    Mai tarziu cosmonaut, ninja, hacker, gigolo, etc. Acum tot pensionar as vrea sa fiu. :D

  54. #106

    toată copilăria am visat că voi scrie chestii frumoase, romane de succes, că voi ajunge să depășesc blocajul românesc al lui sadoveanu și eminescu și apoi că voi fi cel puțin ca jane austen, virginia wolf sau măcar margaret atwood, am scris niște chestii, dar nu literatură, apoi am mai scris niște advertoriale, titluri catchy, articolașe, fraze bune de făcut vânzări, sloganuri și alte chestii de-astea de convins tot omu’ că are nevoie de chestii inutile, acum scriu cod, deci tot scriitor sunt, doar că nu mai mor artistic de foame

  55. #107

    Eu voiam să mă fac mare. Mi-a reușit pe deplin.

  56. #108

    Fiind peizan paduri nu cutreieram (ca nu aveam deloc in zona), da’ voiam sa ma fac “gloriarist”:
    http://www.automobileromanesti.ro/Altele/Semanatoarea/
    ps: nu m-am facut, am (aproape) fobie de mers pe sosele, de condus nu poate fi vorba in viata asta.

  57. #109

    Buldozerist! Cand eram tzacan se construiau blocurile noi la noi on cartier. Dintre toate utilajele alea mari si galbene macaraua ma teroriza, iar buldozerul ma fermeca.

  58. #110

    politist. ma si vedeam vre-un comisar sau ceva.
    apoi chirurg, ca acela care a operato si scapato pe maica-mea.
    asa ca acum sunt inginer la o multinationala.

  59. #111

    Eu voiam să mă fac canalagiu, adică desfundator de canale. Eram așa fascinat când îl vedeam pe nenea canalagiul că se baga in rahat până la brâu și când rezolva se golea canalul brusc.
    Dar m-am făcut inginer, proiectez electronice pentru mașini de bogătani.

  60. #112

    Îți scriu eu de pe mare. Nu mai există romantismul ala despre care se vorbeste in cărți. Viața de marinar ar fi fost frumoasa dacă s-ar fi limitat la navigat, operare nava etc. Din moment ce in cart (4 ore de navigat), faci hârtii 3 ore, s-a pierdut tot farmecul.

  61. #113

    La mine cam asa a fost, cand eram mic stateam in fata blocului si desenam cu rigla prin pamant drumuri, imi placea foarte mult sa fac intersectii, giratorii, pasaje subterane de diferite marimi, nah, faci ceea ce simti ca nu ai.

    Stateam uneori de dimineata pana seara, cu mici pauze cand ma chemau ai mei in casa la masa. Evident, cat mancam ma gandeam ce “artera” ar trebui largita ca sa preia traficul imaginar iar pana noaptea tarziu “ulitele” mele ajungeau sa semene foarte mult cu autostrazile americane pe care le vedeam in filme la televizor. Un veritabil Cities: Skylines in natura. Apoi am mai crescut, m-am mutat cu ai mei la casa si nu am mai avut asa mult chef sa fac drumuri, ramas fara prietenii de la bloc am ajuns sa petrec mai mult timp pe calculator, unde am descoperit aviatia. Am inceput sa citesc, sa rasfoiesc toata wikipedia si mai apoi diferite site-uri de specialitate, apoi m-am inscris la Facultatea de Inginerie Aerospatiala, sperand ca ma va ajuta sa dobandesc o cunoastere mai buna a subiectului. Doar ca din anul trei, datorita specializarii prost alese, am inceput sa fac materii care contineau numai simboluri, ajungand rapid ca singurele simboluri recunoscute sa fie doar cele de operatii aritmetice. Fiind aproape de ratarea licentei m-am debusolat, am zis ca “aviatia asta” nu e ceea ce-mi doresc cu adevarat. Dar am avut oameni suficient de atenti in jurul meu care au observat asta si m-au incurajat sa mai dau o sansa si sa incerc sa termin facultatea, ceea ce am si facut, fara a avea vreo satisfactie, in sinea mea.

    Apoi a urmat un job tot in aviatie, inginerie, care mi-a permis, intr-adevar, sa obtin viziunea mai detaliata asupra aviatiei, pe care o cautam orbeste. Dupa vreo 3 ani si niste bani stransi am fost pus in fata unei alegeri, sa imi iau masina noua sau sa fac, la indemnul unor prieteni din aviatie, cursul de pilot – PPL. Am ales a doua varianta. Cu multe suisuri si coborasuri, multe carti si materii de invatat, dar cu o placere nebuna de a pilota, de a fi la mansa, care ma ambitiona sa invat si mai mult.

    Nu a fost usor, timpul a trecut, prietenii s-au rarit, iesirile si excesele din viata personala au fost limitate dar long story short, dupa mii de pagini parcurse, zeci de ore de simulator, exersand cele mai mari cedari de sisteme, pe care un pilot ar putea sa nu le intalneasca vreodata in viata activa, dar pe care trebuie sa stie sa le rezolve, astazi profesez ca pilot comercial, la o companie romaneasca.

    Nimic nu intrece senzatia pe care o am la fiecare zbor cand apas TO/GA, cand motoarele prin viata si incepe cursa spre decolare sau cand aterizez avionul pe diferite aeroporturi din toata Europa, indiferent ca trebuie sa ma trezesc la 4:30 timp de 5 zile, ca poate toti prietenii mei duminica sunt la gratar sau in concedii cu cei dragi sau ca ma intalnesc cu ei mai rar.

    Cel mai important insa, aviatia m-a facut mare!

    Si da, in putinul timp liber pe care il am, inca mai fac drumuri, de data asta in Cities:Skylines, unde incerc mereu sa fac conexiuni bune intre oras si aeroport.

    • #114

      foarte misto :hugs:

    • #115

      Vrei sa spui cursurile de ATPL, nu? Ca PPL ul e altceva si din cate stiu eu nu te face pilot comercial sau…ma insel?

  62. #116

    Șefu’, apropo, bine că nu există rău de scris.

  63. #117

    Martin Strickland….

  64. #120

    Cand eram mic voiam sa ma fac buldoescavatorist sau cioban. Momentan sun cioban pe dinauntru.

  65. #121

    Nu mă pricep la scris, dar pot să bag un “și eu la fel”? cu excepția că nu mi-a fost rău pe mare, și nu eram pe barca lu’ tata. Car tata vroia să mă fac doftor și nu m-a lăst nici mort să mă fac marinar. Am ajuns să fac Aseul degeaba.
    De fapt, dacă stau să mă gândesc bine, vroiam să fiu ca vecinul de alături, muncitor, care era toată ziua ba pe-acasă, ba pe la casa lui de la țară (unde se ducea cu un Aro 10 pe care dracu’ știe cum îl luase), numai la muncă nu!

  66. #122

    Intai am vrut sa ma fac vanator. Pe vremea aia cainii vagabonzi in exces de la noi din cartier ii impusca un nene vanator (amator, ca avea alta meserie). Si dupa ca am vazut pe ascuns cum a fost impuscat un caine m-am lasat.
    Dupa aia am vrut sa ma fac astronaut, pentru ca povestirile SF de pe vremea aia erau toate cu astronauti si se intamplau in anul 2000, deci mi se potrivea numai bine. Dar o data, vecinul de la ultimul etaj a gasit cheile de la capacul gurii de acces pe bloc (parintii lui aveau cheile in pastrare pentru ca stateau cel mai aproape de capacul respectiv). Si ne-am suit pe bloc si ne-am uitat in jos. Si dupa aia m-am gandit ca astronautii au senzatia aia de “valeu, cad dracului de aici” de fiecare data cand zboara si am zis ca poate nu e cea mai buna idee.
    Visul la care n-am renuntat inca e operator de buldozer. In special de cand am vazut filmulete in care se urca in camion folosindu-se de cupa excavatorului. Si toate manevrele alea de precizie.
    M-am gandit sa ma inscriu la ceva scoala de buldozeristi dar am aflat ca e cam ca si la scoala de soferi, adica inveti adevarata meserie din mers, nu in scoala. Cred ca o sa strang bani si o sa imi iau un buldozer de ala mic sa ma joc in spatele blocului.

    • #123

      Nu stiu cat sunt buldozerele, chiar si cele mici, dar am vizitat cateva targuri INDAGRA si utilajele agricole sunt cateva caciuli de bani. Gen 40.000 euro o chestie nu prea mare. M-a luat cu palpitatii.

  67. Am vrut sa ma fac politist. Si cred ca mi-ar fi placut sa ajung la criminalistica. Poate intr-o alta viata…

  68. #125

    Astronaut. Still dreaming…