Cred că prima carte care mi-a influențat cu adevărat viața în direcția alegerii unei cariere a fost Moby Dick. Mi-a plăcut atât de mult descrierea zadarnicei lupte a căpitanului Ahab, încât nu mai aveam în fața ochilor decât mări și oceane zbuciumate, văzute de la bordul unei corăbii cu pânze.

A urmat corabia Esperance, din Toate pânzele sus. Cartea e divină și, dacă o citești la o vârstă foarte fragedă, te impresionează foarte ușor. Există și un film după carte, nu senzațional, dar pe care l-aș mai urmări oricând. Hint: Nu îmi place de Ismail, dar nici de Anton Lupan.

Copiii căpitanului Grant și Pilotul de pe Dunăre au fost și ele medicamente pentru dorul meu de mare și de navigare. Plus niște romane vechi, cu pescarii din Lofoten, care mâncau terci de pește cu pâine și gem, adică mølje.

Ai fi zis că gata, acesta trebuie să fie cursul vieții mele. Plecare la Constanța, liceu de marină, facultate, vira ancora, hai în lume.

Doar că, pe la 14 ani, l-am întâlnit pentru prima dată pe tatăl meu, printre altele și pescar cu barcă înregistrată, care m-a luat la pescuit în largul mării, cu barca proprie. În larg as 8 kilometri în larg.

Unde am avut rău de mare îngrozitor și nu am mai vrut plimbare cu barca în viața mea.
Și m-am făcut scriitor.