Aseară, în timp ce eu dormeam dubaș, Voltaj s-a calificat în finala Eurovision. Sincer, nu am simțit nevoia să mă uit, nu m-a interesat subiectul, cred că încă sunt urmărit de Conchita Wurst. Poate la finala reală facem live blogging, cine știe. În fine. Altceva voiam să scriu.

Duminica, pe covorul rosu, am vorbit cu un polonez care mi-a spus ca sunt 2 milioane de polonezi care lucreaza in strainatate. Am inceput sa plang.

Zice Călin Goia înntr-un interviu.
Vă dați seama, cum stătea el Călin pe covorul roșu și, deodată, a izbucnit în plâns. A auzit că 2 milioane de polonezi sunt plecați la muncăîn străinătate și câștigă o grămadă de bani. Durerea îl împresoară ca un văl negru și nu se mai poate abține. Cade în genunchi, pe covorul roșu, lacrimile îi curg, după care ridică mâinile spre cer, într-un urlet:
-De ce, doamne, de ce îmi afectezi în halul ăsta sensibilitatea de rocker supărat?

– DE CE??

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.