Dragă Cetin, sunt foarte nefericit și nu știu de ce, ce pot să fac?
Sfatul cel mai scurt ar fi, pe scurt, nu mai fi nefericit. Sfatul lung…

Oamenii, în general, după o anumită vârstă, devin nefericiți. Motivele sunt oh, ce multe sunt și ce variate. Sunt nemulțumiți de jobul lor, de soție/soț, de copii, de realizările în viață, de casa lor, de mașina lor, de locul de parcare, de vecini, de…orice, name it, nu contează, important e să ai ceva care să îți alimenteze acreala zilnică. Acreală pe care le-o transmit și celor din jur, acreală pe care o poartă acasă, o duc la job, o poartă cu mândrie în relația cu vecinii, pentru că, nu-i așa, acreala asta ne definește și ne mândrim cu ea.

Din punctul de vedere al weelbeingului adhoc, problema aceasta apare datorită incapacității de a te accepta pe tine însuți, așa cum ești, trăind, chiar și la vârste venerabile, conform unor standarde setate de altcineva, pe vremea când erai doar un lut în mâinile lor. Iar modelarea de atunci a dus la oala crăpată de astăzi, care nu poate fi umplută nicicum, fiind un etern pahar pe jumătate plin.

Da, chiar dacă nu vă dați seama, în mod inconștient, încercați să vă mulțumiți părinții care v-au setat acele standarde. De asta nu vă place casa voastră. De asta nu vă place jobul pe care îl aveți, pentru că mama spera să fiți medic sau avocat, iar voi sunteți contabili, cum se pot lăuda părinții cu un contabil, când era atât de la îndemână medicina? De asta încercați să epatați cu mașina din fața blocului, care ar trebui să fie o cutie de tablă care vă duce din A în B, dar este un motiv de mândrie și fală Uite ce rablă are Costel de la 3.

Și nu în ultimul rând, aceste expectanțe greșite se duc asupra familiei. Soția nu s-a ridicat niciodată la nivelul pe care îl dorea soacră-sa, nu a fost niciodată suficient de bună pentru odorul mamei și, undeva, adânc, ați știut în fiecare moment asta. Iar acum, că tinerețea s-a dus iar tentația sexuală e mult mai mică, o priviți în fiecare zi și nu înțelegeți ce dumnezeu ați putut vedea la ea când i-ați făcut pustiul de bine și ați luat-o de nevastă (se aplică și la celălalt sex, mi-e mai ușor să vorbesc la masculin)

Vă lăudați, în cercurile voastre, cu educația strictă pe care v-au oferit-o părinții și vă mândriți cu ea. Dacă îndrăzneam eu să dechid gura în fața lui taică-miu… sau excelentul Nu m-au bătut decât rar, dar când m-au bătut am meritat-o, scuza victimelor care, în timp, au învățat să își potolească furia și umilința crezând că a fost din vina lor.

De aceea, manifestările de independență ale copiilor coștri vă nemulțumesc. Undeva, în interior, ați evitat să fiți părinții voștri, dar standardele au rămas și sunteți uimiți că niște oameni care nu au fost supuși agresiunilor de vreun fel se manifestă independent și nu au aceiași viziune de viață ca și voi. Și vă acrește, regretați acum că nu i-ați rupt pe genunchi cu bătaia, așa cum vă spune subconștientul că ar fi trebuit.

Desigur, e posibil să vă recunoașteți doar într-una din situații. Sau niciuna. Sau mai multe. De ce detaliez, de fapt, aceste lucruri? Pentru că, în aceste situații, întotdeauna, vindecarea vine doar după ce înțelegeți ce vă macină. Poate nu din cauza lucrurilor menționate de mine sunteți nefericit, poate e cu totul altceva, poate eu spun prostii. Dar întotdeauna trebuie să plecați pe panta amintirilor și să încercați să descoperiți ce a declanșat, la bază, problema de azi.

După care trebuie să vă ridicați de pe cele două fese și să faceți ceva cu viața voastră. Sunteți nemulțumiți de viața de familie? Divorțați, decât o pereche de nefericiți (pentru că, în niciun caz, partenerul vostru nu este fericit doar că îi luminați ochii și îi ozonați plămânii în trecere), mai bine 2 oameni fără obligații. Nu vă place jobul? Schimbați-l. Nu vă place mașina? Nasol, sunteți sărac, asta e, alta nu e de unde.

DAR, dar, poate, după ce vă găsiți problema interioară și după o introspecție, veți realiza că soția nu e chiar atât de nasoală, pentru că a fost alături de voi și v-a suportat atâția ani, jobul de fapt e fix ceea ce vă place să faceți, copiii sunt chiar inteligenți și descurcăreți, iar mașina este, de fapt, un mijloc de transport.

Cine știe?