În ultimii ani, am tot avut vârfurile de gamă ale telefoanelor, dacă nu în fiecare an, măcar o dată la 2 ani. Acum 2 ani îmi luam S7Edge, cel mai bun telefon din lume, la un moment dat, anul acesta mi-am luat iPhone 7 Plus, pe care am ajuns și l-am donat soției, care soție acum parcă l-ar vinde, că îi e dor de Android.

Anyway, am început să mă gândesc, sincer, că parcă nu știu dacă ies suficient din casă prin locuri unde se perindă multă lume cu bani, ca să fie nevoie să îmi iau un telefon de ultimă generație, cu care să mă laud. Majoritatea timpului și-o petrece pe birou, lângă mine, sau în pat, jucându-mă Golf Clash pe el. De ce nu, de exemplu, un Samsung Galaxy J5, varianta din 2017?

Mă uit la preț, prețul bun. Mă uit la specificații, octacore la 1600, 2 GB de RAM, ecran AMOLED de 5.2″, 13 megapixeli la ambele camere, rezoluție video de 1080, BATERIE DE 3000 mAh, amprentă, cam tot ce au telefoanele care costă de 3 ori mai mult.

Și atunci, de ce să nu îl iau? Serios, chiar mă împinge masiv subconștientul să o fac. Oare începe febra aia de sfârșit de an?