Statul român își urăște cetățenii, este un lucru știut și demonstrat. Statul întotdeauna lucrează împotriva cetățeanului, statul întotdeauna caută metode cât mai elaborate de a umili cetățeanul și de a-i demonstra că nu e decât un sclav servil. Oricine a trecut pragul unei administrații financiare, aplecându-se cu umilință la ghișeurile aflate la nivelul buzunarelor, știe lucrurile astea.

Dar vine momentul când cetățeanul își bagă organul reproductiv în gura statului român și decolează prin expulzare, spre zări unde mizeria nu e atât de mare și poți să te mai simți și om. Inclusiv Rusia, de exemplu, e un loc de plecare mai decent decât românia. Femei frumoase checked, loc cât cuprinde, tot ce trebuie. Sau Spania, de ce nu.

Doar că, până și în ultimul moment, statul român simte nevoia de a urina pe tine. Și îți cere, când renunți la mizerabila-ți cetățenie, un dosar cu șină. Fantasma ce a bântuit orice român încă de la înscrierea la școală, te bântuie și în momentul în care închei definitiv socotelile cu locul ce te=a distrus psihic și fizic atâția ani.

Dosarul cu șină.