S-au întâmplat câteva chestii înteresante prin lume în weekend, cât timp am fost eu prins cu ceva sărbătoriri și nu am simțit nevoia să le marchez.

1. Practic, Rusia a anexat Crimeea, amiralul forțelor navale ucrainiene a realizat că e rus din tată-n fiu și a schimbat tabăra și, în continuare restul lumii e foarte îngrijorat despre ce se întâmplă acolo. Pentru cei care încă își imaginează că cineva va ridica un deget pentru Ucraina

Ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, s-a arătat sceptic, duminică, în privinţa unei eventuale excluderi a Rusiei din G8, pledând în favoarea calmării situaţiei în Ucraina
Formatul G8 este singurul în care noi, occidentalii, vorbim direct cu Rusia. Ar trebui, într-adevăr, să sacrificăm acest format?”, a declarat Steinmeier, într-o intervenţie la postul public german de televiziune ARD.

Deci da, așteptați navele NATO, care să rupă covrigu-n două. Pentru că sunt pe vine.

2. A fost preselecția pentru Eurovision. Realizați cât de tare a fost când aflați că au cântat moldoveanca aia de prezentatoare de la Mireasă pentru fiul meu și domnul Naomi, transsexualul cel mai faimos din românia. Care domn Naomi a ajuns chiar în finală.

A câștigat grupul format din Paula Seștiecămiminorul Seling și Ovi nuammaiauzitinviatameadeel Ovi, cu o melodie de un ștersism și un fadism înfiorător. Problema, față de anul trecut, când Cezar Castrato Ouatu (ce nume predestinat a avut omul acesta) a câștigat ca să se facă de cacao într-o rochiță ciclam, direct pe scena mare a concursului, este că pur și simplu nu aveam altceva de trimis. Anul trecut a fost ABCD, melodie pe care încă o ascult în mod frecvent. Anul ăsta, nimic.

Practic, e posibil să ne scoatem cu un loc mai bun măcar sin show, cei doi au deja experiență, au fost cei care ne-au clasat pe cel mai bun loc din istoria competiției și, sincer să fiu, mai prost decât Ouatu nu avem cum să ajungem.

3. S-au dat oscarurile.
A câștigat, ca de obicei, filmul în care se suferă mai tare. Cu cât mai tare suferința, cu atât mai repede vine oscarul. Așa și cu filmul cu sclavii intelectuali, care, între 2 biciuiri, poartă discuții universitare demne de monologurile lui Liiceanu în fața statuii lui Adrian Păunescu. Au suferit, au plâns, și-au luat bice pe spinare, prin urmare, toată durerea asta a merita recompesată cu un Oscar.

Sărmanul diCaprio, iar a rămas pe dinafară.
Ghinion sau conspirație?