După consultarea sfaturilor, majoritatea utile, de aici, am decis că vreau, totuși, o brățară de fitness, în ideea de a vedea dacă mă interesează să am mai multe funcții și, prin urmare, un ceas smart sau e suficientă brățară.

Așa că am cumpărat de la Media Galaxy un Xiaomi Mi Band 2, care, la momentul respectiv, mi s-a părut produsul cu cel mai bun raport ce oferă/preț.

Acum, după 2 zile și 2 nopți de purtare, pot spune că asta cu ceasul a fost doar un moft de acela de al meu care mă face să cumpăr chestii aiurea și să le dau giveaway câteva luni mai târziu.

Brățara are 3 funcții pe care le folosesc și îmi sunt utile. Heart monitor, pedometrul și măsurarea somnului.

Funcția de heart monitor e okeish, dar nu e o măsurare continuă, trebuie să îi dai tu comandă, să stai cu mâna îndoită din cot, nemișcat, câteva secunde bune. Utilă pentru sală sau când crezi că faci infarct, dar parcă era mai utilă o monitorizare continuă.

Pedometrul, cu siguranță, înregistrează și mișcările mâinii. Ieri dimineață, în 30 de minute, aveam vreo câteva sute de pași făcuți, deși, practic, mă mutasem din pat pe fotoliu, cu o mică pauză la baie.

Sleep monitorul e un bullshit total. Nicio legătură cu realitatea. În fiecare seară îmi măsoară minim o oră de somn în plus. De exemplu, aseară m-am băgat la somn pe la ora 1 și m-am trezit azi dimineață la 6.30, plus, m-a trezit javra de câteva ori, că lătra la lună. Rezultatul?

Aș fi vrut eu să am 6 ore și 42 de minute de somn pe noapte. Doar că nu.
Anyway, e o jucărie drăguță și, sincer să fiu, nu am nevoie de precizie de NASA. În limitele a 130 de lei, cât am dat pe ea, e mai mult decât suficientă.

Și chiar nu cred că îmi voi luat smartwatch. Rămân fidel ceasurilor bijuterie masculină.