Zero absolut

Un geniu creator nu poate fi înlănțuit.
De aceea, dacă te-ai apucat să compui ceva prin Universul ăsta, sfârșești în singurătate.
Acolo, singur, ca Luceafărul.
În frigul cosmic.

La minus 273,15 Celsius – întrebați la Maddame ce înseamnă asta. La congelul ăla nu rămâi decât un gând.
Epistemă și-atât.

Eh, uite-așa m-am trezit eu. În frig absolut.
La noi e cald, dar la soacră-mea în casă e frig de mori – cică e mai sănătos.

Coana Tanța se înfășurase în plapumă ca rahatu-n cornuleț, iar eu tremuram ca alt rahat pe-afară.
Încerc cu chiu cu vai să întru pe sub un colț s-o iau în brațe, să mă încălzesc puțin.
Aud un răcnet în Univers.
– Mraaaaaaah! Nu m-atingeeeeeh! Ești rheceeee!
– Păi știu că sunt rece, dacă ai tras plapuma de pe mine… Doh!
(tot răstit)
– Ia altă pătură!
– De unde?
– De la icheia, nu știu; putem să dormim și noi?…

Bineînțeles că putem, doar că unul din noi n-are plapumă.
Așa că mă ridic cu gândul să găsesc ceva să mă-nvelesc.

Am o veste proastă pentru cei care-și doresc să atingă fericirea.
Fiindcă mai întâi trebuie să atingi podeaua.
Bă, știți cum era? Ca Perito Moreno în tinerețe. Am țopăit pe vârfuri ca într-un cazacioc surd, mă ardea de rece ce era, m-am învârtit pe hol, prin sufragerie…
Din cameră de la soacră-mea se auzeau sforăituri 3 grade pe scara Richter.
Cu ce naiba mă învelesc?! Cu geaca, dar e prea scurtă…

Până la urmă m-am dus în bucătărie cu gândul să-mi fac un ceai, poate mă mai încălzesc.
N-am găsit chibrit.
Vin iar la nevastă-mea.
(zic șoptit)
– Știi pe unde ține mama Ana chibritele?
(ea mormăind ceva neinteligibil)
– Îm-dumaful-de-vof.
– Unde?!
(scoate capul din plapumă)
– În dulapul de jos. Ție chiar nu ți-e somn?
– Acuma dacă mi-ai zis unde sunt chibriturile, nu mai pot să dorm…
(Și oricum, e 4 jumate…)

Mă întorc în bucătărie.
Îm-dumaful-de-vof nu era niciun chibrit. Am găsit numai niște pungi goale.
Am căutat în toate sertarele, toate dulapurile… Nimic.
Nici dacă erau nu le găseam – că cică așa-s bărbații, nu găsesc niciodată nimic.

Într-o ultimă încercare deschid frigiderul.
Era mai cald în el, jur.
Pe primul raft, chiar în fața mea, un frumos și drăgălaș tort de vișine se holba la mine cu insistență.
V-am zis că-mi place tortul de vișine, nu?
Normal, când ești înghețat mort… un tort rece îți mai trebuie.
Îl iau de pe raft, înhaț o linguriță și iau prima înghițitură.
Se duce pe gât ca un aisberg.
Muamă, ce bun e…
Mă scoate din marasm.
Deși o moleșeală rece mă cuprinde, în gânduri era dulce.
Cu tava în mână mă apropii de geam.
Pe sub felinarul de pe stradă trece un bărbos cu o sticlă în mână, bălăngănindu-se duios.
Se oprește și se uită spre mine.
Îi fac cu mâna.
El îmi răspunde cu un gest cu înțeles copulativ în gură.
Probabil din cauză că aveam lingurița-n mână.
Ostentativ, mai iau o înghițitură de tort.
Ngâh, ce rece e…
Îmi îngheață dinții dar mă las sedus de vișinele confiate.

În afară de muzică, nicio altă plăcere nu te fură așa cum te fură mâncatul unui tort la patru dimineața.
Puteam să stau acolo ore întregi.
Nu mai simțeam nimic.
Mmmm, ce bun e!

La un moment dat, din cameră de la soacră-mea se aude un dopănit de dușumea după care vocile ei și-a lui socru-meu.
– Pleci Anico?
– Mă duc la cimitir…
Și ăla pezevenchi cică:
– Da’ te întorci, nu?
– Mă duc să-i dau lu’ tata un tort, că lui nu-i plăcea coliva…

Știți cum sunt ăia de le țiuie urechile după ce explodează o grenadă în apropiere?
Așa eram eu.
Biii…iii…iii…iiip.
Mă uit pe tavă, aproape jumate era dus…
Intru în panică.
Cum fac eu un tort de vișine în 3 secunde?
Aș putea să-l remodelez pe-ăsta, dacă aș găsi un castronel, îl îndes peste el să-i dau formă mai mică și aia e, mă fac că nu știu, poate-a intrat la apă, poate s-a strâns de frig…

Cu adrenalină și zahăr, prin minte îmi trece un fulger răzleț.
Iau un pahar și cu delicatețe tai două tartine din ce-a mai rămas din tort.

Mănânc repede rămășițele.
Scap lingurița.
Se face zgomot și mă opresc ca o pisică la pândă…
Moment în care se aud niște pași pe hol…
FUCK!
Asta e. N-am ce să mai fac decât să mă dau bătut.

– Neața, Ilișor mamă, te-ai trezit așa devreme?!
Eu, mut.
Dă cu ochii de tartine.
– Aaaa, mânca-l-ar mama de băiat… Pentru Tănțica le-ai tăiat?! Uite Florică, vino să vezi! Așa se face… Te trezești dimineața, tai tort și-mi aduci la pat…

Dinspre socru-meu se aude un vânt flatulat.
– Ăăăh – zice ea a lehamite.
Apoi către mine:
– Hai mamă, dă să te pup, că ești un romantic. Dă și mie din frigider, vezi că pe raftul de jos e alt tort mai mic, mă duc la tata, la cimitir. Și chibritul. Le-am pus pe-amândouă să nu le uit.

29 comentarii

  1. Am țopăit pe vârfuri ca într-un cazacioc surd

    Asta-mi aduce aminte – știi unde s-a inventat stepul?

    In casa lui Stepan Stepanovici Stepici, care avea 11 copii și o singură oală de noapte.

  2. Nea Ilie, m-ai făcut să retrăiesc anii cât am locuit cu soacra mea, înainte de a ne da afară din casă de sărbătorile de iarnă.
    Din femeia minunată care venea la noi la Deva din București să își vadă nepoțelul, după ce ne-am mutat în București ca să stea și ea lângă nepotul ei de câteva luni, a devenit…
    Fapul că socrul meu nu trăiește și s-a măritat cu un bețiv mult mai tânăr a fost minunat.

    3

    • e vina ta, boss, ca ai acceptat sa stai cu soacra in casa. zi mersi ca mai ai familie, altii nu mai au

    • În apărarea mea spun că până atunci a fost la 180 grade.
      Eram mândru c.ă am o soacră care ne iubește ca o mamă și care are un spirit tânăr.
      Am preferat să plecăm, chiar dacă apartamentul îi aparține soției. 🙂

      0

    • Cu băieții la bere:
      – Eu n-am mai vorbit cu soacră-mea de doi ani…
      – Ăhă, ești fericit…
      – Nu, dar nu mai tace…

  3. am râs de m-am înecat.

    1

  4. Soacrele sunt ca franele. Cand functioneaza sistemul,opresc ceva. Cand nu functioneaza, e mai rau.

    1

    • O știi pe-aia cu polițaiul care-l oprește pe socru?
      – Bună ziua… De ce v-am oprit… Soția dumneavoastră a căzut din mașină vreo 5 km în urmă…
      – Tulai, doamne, ce bine! am crezut c-am surzit…

    • Nea Ilie, dar de asta ce zicI? E veche.
      Ilie (ardelean) muncea la câmp. Ion, vecinul îl strigă de departe:
      -Ilie, hai acasă, a murit soacra ta!
      Ilie îșî continuă netulburat munca. Ion aleargă și mai tare și ajunge lângă el.
      -Ilie, hai acasă, a murit soacra ta! Nu auzi?
      -Ba te-am auzit de prima dată, dar la mine prima-i munca, după aia vine distracția.

      7

    • Trece-o soacră pe la noră pe-acasă (neanunțată). Nici nu sună la ușă, intră așa…
      Când intră, noră-sa dezbrăcată pe canapea, cu muzică fină în surdină…
      – Ce faci? întreabă soacra…
      – Îl aștept pe soțul meu…
      – Păi ești dezbrăcată!
      – Nu sunt dezbrăcată, sunt în rochia dragostei…
      – Ești dezbrăcată!
      – Niciun bărbat nu poate rezista la rochia asta…

      Pleacă soacra, se duce și ea acasă, se dezbracă de tot, pune-o romanță în surdină și se-ntinde pe canapea.
      Vine socru acasă.
      – Hauleu, femeie, da ce stai așa despuiată?
      – Nu sunt despuiată, sunt îmbrăcată în rochia dragostei…
      – Rochia ce?! Păi trebuia s-o calci și tu puțin…

    • #18

      Nu e cazul meu, dar asa de amorul artei:
      Soacra mea, când face ciorba acra, n-o acrește cu borș. Baga doar puțin degetul.

      4

  5. #19

    Vai, cat am putut sa rad :))))

    „Coana Tanța se înfășurase în plapumă ca rahatu-n cornuleț, iar eu tremuram ca alt rahat pe-afară.
    Încerc cu chiu cu vai să întru pe sub un colț s-o iau în brațe, să mă încălzesc puțin.
    Aud un răcnet în Univers.
    – Mraaaaaaah! Nu m-atingeeeeeh! Ești rheceeee!”

    Zici ca sunt eu cu barbati-miu. Doar ca el are o suta de kile si cand isi intinde un copan peste mine, deja nu mai pot sa respir si ajung sa ma dezvelesc, in somn. Si asa imi fura plapuma.
    Asadar, Nea Ilie, baga tort in continuare la 4 dimineata, daca vrei sa faci rost de plapuma, fara scandal :))

    5

    • #20

      PS: Cumpara-i soacrii un fierbator electric! Ca sa nu mai cauti chibrite :))))

      4

    • Nu prea am șanse.
      Am câțiva ani de când bag cam 10 – 15km de mers pe jos – în fiecare zi de lucru – uneori și pe munte.
      Nu se adaugă mai nimic.
      Am aceleași kilograme de vreo 7 ani.

    • Si cantarele mai au nevoie de revizie tehnica…uneori 😀

      8

  6. Uau tort cu vișine. Vișinele și zmeura sunt fructele mele preferate.
    Măcar ești norocos ai avut tort de vișine. Se putea și mai rău înghețat și cu burta goală.

    0

  7. #25

    Bai eu am o soacra de nota 11! Bine ca n-am intalnit-o pe ea inainte sotiei 😛

    2

  8. #29

    Lasa fetelor, ca si de voi or sa vorbeasca nurorile la fel peste citiva ani…

    2

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.

Dacă doresti să dai like unui comentariu, trebuie să fii logat in contul tău de pe cetin.ro

Citește și...

Ieri am primit carnetul de note al fiului, unde am constatat, cu surpriză, că are FB la religie. A întrebat maică-sa învățătoare de ce, răspunsul a fost simplu – S-a înscris el la religie, pentru că îi place. Fiul meu, care are 7 ani, s-a înscris singur la ora de religie și primește […]

Pentru că e aproape weekend și pentru că o să fiu destul de ocupat, am făcut poll-ul oficial care să dea relevanța internetului funcție de realitate. La ultimul poll pus aici, Barna câștiga cu vreo 65%. Mă gândeam că ori votăm frumos, conform conștiinței, ori am eu audiență de USR-iști, conform opțiunilor mele […]

Acum un an și ceva scriam acest articol, legat de personalitatea lui Klaus AduAruncătorul, din care citez: Am zis și o mai zic. Dacă, la alegeri, vor rămâne, în turul 2, Johannis și Pandele Vrânceanu Firea Șicâțiormaififost, merg și votez cu cordelina din voluntari. Oricum, datorită lui Johannis, funcția de președinte a […]