mizerii

Weekendul acesta a fost un weekend în care pur și simplu am devenit depresiv, nereușind să îmi agăț mentalul nicăieri. Din cauza accidentului, din cauza atâtor oameni tineri care au murit, din cauză că îi știam pe cel puțin 2 dintre ei și refuz să mă uit printre nume, pentru că nu vreau să știu nimic mai mult.

Mi-a fost îngrozitor de silă de reacțiile oamenilor și de cum toți au încercat să capitalizeze o asemenea tragedie în folos propriu. Bloggeri care nu mai conteneau cu relatări de la fața locului și despre suferința oamenilor. Piarizde băcance de tot rahatul, pline de zeflemea, în loc de flegme groase pe fețele alea buzate, agenții care își făceau reclamă, liste de ajutor pentru spitale, cu spitalele ascunse în coloana 3, dar cu coca cola pe primul loc și pe prima pagină, de parcă eu, dacă intru să ofer ajutor unui rănit, să donez sânge sau piele, am nevoie să știu că coca cola va dona apă. E PRIMUL LUCRU DE CARE AM NEVOIE, SĂ ȘTIȚI!

Reacții stupide și greșite, multe. Reacții la acele reacții, și mai stupide, și mai multe. Și mai greșite. O întreagă vociferare despre cât de bun sunt eu, versus cât de răi sunt ceilalți.
Mi-e silă de voi, oamenilor. Și vă știți fiecare în parte. Mi-e silă de voi, mi-e silă de internet, mi-e silă.
Foarte silă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.